Chiar dacă nu toată lumea a căzut de acord asupra modului în care și-a primit numele, putem aprecia că este încă o ”invenție” englezească dată fiind slăbiciunea locală de a înveli aproape orice în aluat. Dar nu doar ei fac asta! Poate mai sigur este că a fost o rețetă dedicată unui moment festiv, de mare însemnătate, dată fiind compoziția: elaborată, sofisticată și prețioasă. Și apropiată de o idee a francezilor, marii, veșnicii și tradiționalii inamici ai englezilor, nu doar la timpul respectiv, ci pe parcursul istoriei.
Ce este, de fapt, vita Wellington? Pe scurt, un mușchi întreg de vită învelit în pateu (inițial foie gras), o pastă de ciuperci tocate (care în unele variante sunt chiar trufe) sotate în unt cu ceapă, îmbrăcat în șuncă și totul împachetat într-un aluat fraged.
De ce Wellington?
Foarte mulți consideră că rețeta a fost creată în onoarea primului Duce de Wellington, Arthur Wellesley, victorios la Waterloo în iunie 1815. Ducele și-a primit titlul după înfrângerea lui Napoleon Bonaparte, iar ulterior a devenit Prim-ministru al Guvernului Majestății Sale.
Împachetarea unei bucăți de carne în aluat nu este, însă, o noutate. Tehnica este veche și apare în bucătăria mai multor țări, începând cu grecii din vechime. Totuși, rețeta noastră aduce cel mai bine cu un preparat francez, mușchi de vită în crustă, și sunt mari șanse să își fi primit numele de Beef Wellington după Bătălia de la Waterloo, într-un moment de maxim entuziasm pentru englezi și nu neapărat creată în mod special pentru Ducele de Wellington.
Dar sunt cel puțin interesante motivele pentru care numele rețetei a fost asociat Ducelui, unele în contradicție directă cu faptele sau chiar cu logica:
● este o fantezie a bucătarului personal al lui Wellington, în condițiile în care el, soldatul, nu avea nicio preocupare pentru ce mănâncă
● Wellington iubea atât de mult mîncare aceasta încât o cerea la fiecare cină
● seamănă cu cizmele de călărie ale lui Wellington
● preparatul are origini africane, doar că la origine era folosită carne de capră, și a fost descoperit de Wellington pe când era militar în Africa (nu s-a întâmplat niciodată)
● rețeta este de fapt franțuzească, dar a fost redenumită după idolul englezilor în războaiele împotriva acestora din secolul al 19-lea
În timp ce rețeta era relativ populară în Europa, și-a câștigat faimă dincolo de ocean.
Beef Wellington a fost mâncarea favorită a președintelui Richard Nixon, fiind inclusă în cartea de bucate oficială la Casa Albă.
În secolul XX am putea spune chiar că vita Wellington a fost mai îndrăgită și mai prezentă în bucătăria luxoaselor localuri din Statele Unite. De altfel, multe dintre referințele inițiale la rețetă vin de dincolo de ocean. Apare chiar într-unul dintre episoadele celebrului serialului de televiziune de la acea vreme, Mad Men!
Numele de mușchi de vită a la Wellington apare chiar în Los Angeles Times, în 1903, și în 1939 într-un ghid al restaurantelor din New York City- ”Unde cinăm în ’39”.
În 1965, a fost lansat în SUA și programul TV găzduit de Julia Child – ‘The French Chef’- și a inclus rețeta de Filet of Beef Wellington. După acest moment, notorietatea preparatului a crescut fulminant! Și am putea spune că Gordon Ramsay, celebrul chef britanic cu numeroase show-uri de televiziune, a dus-o la un nivel superior, dacă mai era nevoie.
De altfel, Ramsay este unul dintre cei mai înfocați fani ai celebrei Beef Wellington și merită toate eforturile să-i încercați una dintre faimoasele rețete.
Surse documentare:
https://en.wikipedia.org/wiki/Beef_Wellington
http://www.foodsofengland.co.uk/beefwellington.htm
