Despre mic dejun în zilele de serviciu ori din vacanță am mai vorbit, dar în anii din urmă a mai apărut o denumire care la început ne-a surprins pe mulți. Nu pentru că era în engleză, ci pentru că nu era nici mic dejun, nici prânz, era brunch, adică ceva între breakfast și lunch. Mai exact, ce?
Brunch-ul poate fi alegerea ideală pentru cei care au ratat trezirea de dimineață.
Pentru că exact despre acest lucru este vorba. Dacă breakfast-ul este prima masă, ceva ce pare a fi luat în fugă pentru a putea să pornești ziua de muncă, ei bine, brunch-ul este mai mult pentru zilele de odihnă sau de sărbătoare, când ai lua un mic dejun mai târziu și ceva mai relaxat, dar care să țină și loc de masă de prânz, ca să nu te dai jos din pat de două ori.
Chiar dacă până la noi a ajuns destul de târziu, iar la restaurante a fost inclus un meniu de brunch duminical și mai târziu, cuvântul în sine există dinainte de 1900 în vocabularul englezilor și se referea mai ales la un mic dejun de vânătoare, în sensul că startul zilei se dădea foarte devreme, iar într-o pauză înainte de prânzul așezat se mânca acest meniu combinat de breakfast cu lunch.
Așa cum ne spune enciclopedia online Wikipedia, brunch-ul era servit la începutul secolului XX în unele colegii și hoteluri englezești mai ales în weekend, când ora de trezire era ceva mai relaxată, iar meniul era de obicei de tip bufet, dar cu alimente standard pentru mic dejun: ouă, cârnați, bacon, șuncă, fructe, produse de patiserie, clătite, vafe, cereale și scones.
Chiar și armatele din Statele Unite, Canada și Regatul Unit servesc adesea brunch-ul de weekend la popotele ofițerilor, cu meniuri de mic dejun și prânz, deschise între orele 09:00-12:00.
Dar oricare ar fi ideea de bază de la care a pornit lansarea acestei mese intermediare de duminică, tradiÈ›ia pare să fi prins cel mai bine în Statele Unite în anii 1930. Povestea spune că vedetele de la Hollywood făceau la vremea respectivă călătorii transcontinentale cu trenul între New York È™i California, iar în drum se opreau la Chicago pentru a se bucura de o masă târzie de dimineață. Cum majoritatea restaurantelor erau la vremea respectivă închise duminica, masa era pusă la dispoziÈ›ie de hoteluri. Pentru că ideea părea să prindă bine, restaurantele au prins-o din zbor È™i au supralicitat cu preparate decadente È™i cocktailuri alcoolice: Bloody Mary, Bellini È™i Mimosa. Chiar sună decadent să bei duminica înainte de prânz, dar să nu uităm că primii care s-au bucurat de aceste oferte erau actorii È™i cântăreÈ›ii, renumiÈ›i pentru viaÈ›a lor dezorganizată.Â
În orice caz, brunch-ul la vremea respectivă era o poveste despre lux și boemă!
Dar mai există o nuanță a acestei povești: înainte de Al Doilea Război Mondial, lumea mergea încă frecvent duminica dimineața la biserică și nu se mânca niciodată înainte de slujbă. Cum serviciul religios nu dura până la ora 12-13, oamenii erau destul de flămânzi până să ajungă să ia prânzul.
Etapa următoare a fost în modernitate, în momentul în care tot mai multe femei au început să lucreze cu normă întreagă și să aibă nevoie de mai multă relaxare duminica. Pentru că era relaxant pentru întreaga familie, brunch-ul a devenit una dintre cele mai iubite idei, mai ales că reducea cu 1 numărul meselor de pregătit. De la brunch la cină era timp pentru orice!
În Statele Unite, la 100 de ani distanță de momentul în care a fost folosit oficial cuvântul pentru prima dată, brunch-ul ajunge să fie îmbrățișat de toată lumea. Și se pare că celebrul serial Sex and the City (Totul despre sex) are o mare legătură cu această situație.
Iar într-un meniu tipic de brunch veți găsi fără îndoială preparate dulci și sărate, de cele mai multe ori fiind vorba despre:
- Ouă Benedict, ouă prăjite, omlete și burritos pentru micul dejun
- Clătite, vafe, frigănele, burgeri È™i sandviÈ™uri mai simple sau mai complexe.Â
- Patiserie È™i cornuri: gogoÈ™i, chifle cu scorÈ›iÈ™oară, chec cu banane, scones, prăjitură cu morcovi, prăjitură cu cafea È™i altele de genul acestaÂ
- Mere, pepeni, fructe de pădure și citrice adesea servite ca garnituri.
- Băuturi mai mult sau mai puțin alcoolice
Și pentru că povestea asta sună atât de bine, nu au mai trebuit decât încă vreo 20 de ani până să atingă Europa, adică în anii 2000, dar chiar și acum brunch-ul este de cele mai multe ori o masă la restaurant a tinerilor petrecăreți, studenți ori turiști. Nu de alta, dar se știe bine, bătrânii europeni (cum ne numesc americanii) sunt ceva mai conservatori, iar masa de duminică este în continuare prânzul. Asta, desigur, dacă ziua de sâmbătă nu a fost mai grea sau mai lungă decât ne-am fi așteptat!
Credit foto: unsplash.com
Surse documentare:
https://en.wikipedia.org/wiki/Brunch
https://www.smithsonianmag.com/arts-culture/the-birth-of-brunch-where-did-this-meal-come-from-anyway-164187758/
https://vinepair.com/articles/history-of-brunch/
