Toate poveștile copilăriei noastre se învârt în jurul numărului magic 3: 3 feciori de împărat, 3 încercări la care sunt supuși, 3 fete cucuiete… nu are rost să mai continuăm enumerația, înțelegeți unde batem. Dar dacă ar fi să numim doar 3 salate preferate, oare care ar fi? Și mai ales, ce povești se ascund în spatele lor?
Caesar salad
sună extrem de împărătește și nu e de mirare, de vreme ce poartă numele unuia dintre cei mai mari împărați ai lumii antice. Dar oare despre el să fie vorba în poveste?
Wikipedia ne spune că numele îi vine, de fapt, de la Caesar Cardini, un imigrant italian care a deschis mai multe restaurante în Mexic și Statele Unite. Fiica lui, Rosa, susține că tatăl ei a inventat salata la restaurantul din Tijuana, când s-a confruntat cu o mare aglomerație dată de celebrarea zilei de 4 iulie (Ziua Statelor Unite) și toate proviziile din bucătărie au fost epuizate.
Se întâmpla în 1924 și Cardini a fost nevoit să se descurce cu ce i-a mai rămas prin bucătărie. Norocul nostru, pentru că așa ar fi apărut salata Caesar. Celebra Julia Child, autoare de emisiuni culinare și cărți de bucate, povestește că a mâncat salata la restaurantul Cardini, în anii 1920. Rețeta era cu frunze întregi de salată romană, care se mâncau cu mâna, stropite cu ulei de măsline, sare, piper, suc de lămâie, sos Worcestershire, ouă fierte, parmezan și crutoane făcute cu ulei infuzat cu usturoi. Între timp, rețetele au evoluat, nouă ne place și în varianta cu pui!
Caprese salad
este sinonimă cu vara. Nimic nu întruchipează esența verii din sudul Italiei mai bine decât culorile vibrante ale clasicei salate italiene. Este combinația perfectă de roșii coapte în puternicul soare de sud, mozzarella cremoasă și busuioc proaspăt.
Numele ar putea să îi vină de la insula Capri, de unde ar fi originară. Caprese a fost pregătită inițial cu un singur soi de roșii cultivate în mod tradițional de-a lungul coastei amalfitane și treccia di Sorrento, un anume tip de brânză mozzarella împletită. Rețeta autentică nu include balsamic sau orice alt tip de oțet.
Cum nouă ne place și salata și iubim și pastele, am făcut rețeta cu tot cu paste. Frunzele de busuioc ar trebui să fie de preferință mari și rupte cu mâna și uleiul de măsline cât mai curat posibil, adică sunt de preferat cele cu etichetate extravirgin. Culorile simple- roșu, alb și verde, nu pot să nu ne ducă cu gândul la steagul Italiei, în cinstea căreia ar fi fost creată. O altă poveste spune că ar fi fost inventată de bucătarul Hotelului Quisisana, în anii 1930, pentru a omagia o cină futuristă. Futurismul reprezintă o mișcare socială și artistică de avangardă ce încearcă să se rupă de trecut concentrându-se doar asupra viitorului.
Salata Waldorf
este și ea în topul nostru fiind o combinație de mere cu nuci și țelină pe care o alegem de fiecare dată când vrem să ne delectăm cu o multitudine de arome și texturi.
Originea ei este fără îndoială bine cunoscută: hotelul Waldorf-Astoria din New York, unde a fost creată pentru un bal de caritate în beneficiul Spitalului pentru copii St. Mary’s, în martie 1896. Această versiune a fost probabil făcută de maître d’hôtel Oscar Tschirky și conținea doar țelină, mere și maioneză. Până în 1928 nucile au fost incluse în rețeta oficială.
Uneori sunt adăugate și alte ingrediente, cum ar fi puiul, curcanul și fructele uscate (curmale sau stafide). Versiunile mai noi ale salatei înlocuiesc uneori dressing-ul clasic cu unul mai ușor, cu iaurt. Nouă ne place și cu crutoane, pentru că de obicei o mâncăm la prânz fără altceva în completare.
Ce ne place foarte mult la salatele noastre este nu doar că sunt consistente, ci și că pot fi pregătite de cu seară și luate la birou pentru un prânz mai mult decât sănătos. Este motivul pentru care am preferat varianta cu pui la Caesar, deși sunt consistente și ouăle. Din aceeași rațiune am ales varianta cu paste pentru Caprese, pentru că este o combinație de antipasto cu masa principală. Și este evidentă alegerea crutoanelor la Waldorf, pentru că țin nucile de foame, dar și mai bine se combină crutoanele cu sosul de maioneză cu smântână.
Surse documentare:
https://www.britannica.com/topic/Caesar-salad
https://www.lacucinaitaliana.com/italian-food/italian-dishes/how-to-make-the-original-caprese-salad
https://en.wikipedia.org/wiki/Waldorf_salad
