Da, de fapt sunt tot niște nuci, iar în Grecia Antică erau conservate în miere şi consumate în scop afzodiziac, iar triburile de indieni Hopi şi Navajo le apreciau foarte mult ca sursă de proteine. Nativii americani le măcinau în făină pentru a face pâine sau pentru a îngroșa mâncarea.
Deși o curiozitate pentru mulți, astăzi îşi recâştigă autoritatea, ca supra-aliment, iar unii le numesc chiar aliment-medicament.
Aproximativ 20 de specii de pini produc semințe suficient de mari pentru recoltare, iar cele mai des întâlnite sunt, de fapt, doar patru: pinul mexican (Pinus cembroides), cel de Colorado (P. edulis), pinul de piatră italian (P. pinea) și pinul chinezesc (P. koraiensis). Semințele de pin europene sunt mai lungi și subțiri, iar soiurile asiatice sunt mai rotunde și mai pline. Soiurile americane sunt mai mari și mai ușor de cojit.
Nucile de pin sunt apreciate pentru cantitățile lor de grăsimi și carbohidrați, atât de necesare atunci când sursele de hrană, acolo unde erau prețuite inițial, sunt deficitare. Sunt surse bune de zinc și magneziu și conțin fier, potasiu, fibre și proteine. Este motivul pentru care, atunci când te simți complet sleit de energie, un pumn de seminţe de pin îţi pot da un nesperat „restart”.
De obicei mici și alungite, de culoare fildeșului, cu o lungime de aproximativ jumătate de centimetru, semințele de pin sunt recunoscute pentru aroma lor distinctă, blândă și dulce, care se intensifică foarte mult prin prăjire. Crude, au o textură moale, cremoasă, și o aromă dulce, de unt și nucă.
Conținutul lor ridicat de ulei le face să fie, însă, extrem de perisabile. Chiar și pungile nedeschise ar trebui consumate în câteva săptămâni de la cumpărare. Refrigerate, pot fi păstrate aproximativ trei luni, iar la congelator între șase până la douăsprezece luni. Pentru siguranță, însă, testați-le totdeauna înainte de a le folosi, pentru că dacă au râncezit, riscați să stricați repede orice mâncare.
Semințele de pin sunt între cei mai scumpi ”sâmburi” de pe piață, mai ales pentru că pinul are nevoie de 15-25 de ani pentru a le produce. În plus, este un efort destul de mare pentru recoltarea semințelor din învelișul lor protector.
Cum folosim semințele de pin
- În preparate dulci sau sărate măcinate sau întregi
- Fursecurile Pignoli sunt delicii italiene cu semințe de pin
- La rețeta clasică de pesto genovez
- Pesto cu leurdă
- La risotto, paste ori pește
- Pui cu sos de rodie și semințe de pin
- Ușor prăjite se adaugă în salate, pentru aroma și textura lor puțin crocantă
- Humus
Sursă documentare:
https://foodprint.org/real-food/pine-nuts/
Foto: pixabay.com
