fbpx

Cheesecake, o poveste din Grecia antică

Probabil nu o să vă vină să credeți, dar ideea de prăjitură făcută din făină cu brânză proaspătă și miere este una dintre cele mai vechi rețete din istorie.

Arheologii au descoperit în ultimul secol bucăți de brânză mucegăită datând din 2000 îChr. O simplă operație aritmetică ne arată că e vorba de nici mai mult nici mai puțin decât de 4000 de ani. Se pare că prăjitura era servită la nunți și alte festivități, așadar era foarte prețuită și în acele vremuri.

Unii istorici consideră că desertul își are originea în insula grecească Samos, care a fost locuită neîntrerupt mai mult de 5000 de ani. Prăjitura ar fi fost chiar oferită atleților participanți la primele Jocuri Olimpice, în 776 îChr. Iar cea mai veche atestare documentară a cheesecake-ului a fost în anul 230 dChr, în cartea autorului grec Athenaeus.

După cucerirea Greciei de către romani, rețeta pare să fi fost adoptată și de către aceștia, care au îmbunătăți-o ușor, adăugând și ouă și brânză frământată. Preparatul era numit savillum și era aromatizat cu zeamă de lămâie sau portocale, regăsite și în unele rețete din zilele noastre.
Datele istorice arată că cea mai veche rețetă de cheesecake existentă se găsește în paginile celebrei scrieri a lui Marcus Cato – De Agri Cultura.

Fără îndoială, rețeta a rămas și ”a crescut”, să spunem așa, în Europa, ajungând și la curtea Regilor Angliei, unde se spune că era favorita lui Henric al VIII-lea. Noroc că era doar o prăjitură, altfel, cine știe, și-ar fi pierdut și ea viața!

De altfel, o versiune destul de modernă a rețetei a fost reținută într-o carte de bucate din Anglia, din 1390, Forme of Cury. Bazându-se pe asta, chef Heston Blumenthal susține chiar că cheesecake-ul este o invenție englezească.

Chiar dacă numele și l-a primit undeva prin secolul al XV-lea, desertul nu a evoluat în forma modernă, pe care o cunoaștem noi, decât în secolul al XVIII-lea. Europenii au început să renunțe la varianta cu aluat dospit și au adăugat ouăle bătute.

Cu siguranță, însă, iubitorii ei cei mai înfocați au ajuns să fie cei din Lumea Nouă, care i-au desăvârșit aspectul și chiar și gustul.

În timp ce rețetele antice, grecești și apoi romane, cuprindeau baza, poate semănând mai degrabă cu pasca noastră de astăzi, celebrele variante americane folosesc o cremă de brânză, adică un mix de brânză proaspătă și smântână, îndulcită, cu un blat ca de tartă, din biscuit cu făină, unt și ou sau pur și simplu biscuiți digestivi zdrobiți. Primele astfel de rețete sunt din jurul anului 1820, când crema de brânză a început să fie produsă la fermele din apropiere de Philadelphia, New York. După 1872, această cremă de brânză a devenit producție de masă cu ajutorul lui William Lawrence, în Chester, New York. Și povestea spune că a fost încă o descoperire întâmplătoare, pentru că acesta voia, de fapt, să producă celebra brânză franțuzească Neufchatel.

Și nu degeaba apare atât de pregnant numele New York. Una dintre cele mai populare rețete este exact New York Cheesecake (în unele variante chiar cu brânză Philadelphia), și este absolut excepțională și deosebit de cremoasă. În rețeta originală, umplutura de brânză a primit și gălbenușuri, care îi dau acest plus de cremozitate.

Pentru marea lor dragoste, de atunci încoace new-yorkezii tot încearcă să primească recunoașterea oficială a paternității rețetei. Încă nu le-a reușit.

Surse documentare:
https://www.realmofhistory.com/2018/04/04/9-oldest-food-recipes-history/
https://en.wikipedia.org/wiki/Cream_cheese

Foto: https://unsplash.com/

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un
 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal