Numele generic de citrice provine din latină, unde se referea fie la planta cunoscută acum ca citron (chitră) (C. medica) fie la un copac conifer (Thuja). Este legat de cuvântul grecesc antic pentru cedru, κέδρος (kédros), iar explicația ar putea fi în asemănarea dintre mirosul frunzelor și fructelor de citrice cu cel al cedrului.
Conținutul de vitamina C al citricelor este legendar, iar consumul regulat se crede că ajută la reducerea riscului de boli de inimă, pietre la rinichi și infecții de tot felul. De asemenea, stimulează digestia bună și au proprietăți alcalinizante și detoxifiante.
Lămâia verde/limeta/lime
Acestea sunt de obicei rotunde și sunt cunoscute mai multe specii (Key lime (Citrus aurantiifolia), persane, Makrut și lime de deșert), cărora li se adaugă o serie întreagă de hibrizi. Limele sunt o sursă bogată de vitamina C, dar conțin și importante cantități de vitamina K. Gustul lor, deși acru, este ușor diferit de al lămâilor și datorită aromei ceva mai puternic fructate.
Sucul de lime conține puțin mai puțin acid citric decât cel de lămâie, aproape de două ori mai mult decât sucul de grepfrut și de aproximativ cinci ori mai mult decât acidul citric găsit în sucul de portocale.
Lămâia (Citrus limon)
Lămâia este originară din Asia, nord-estul Indiei (Assam), nordul Myanmarului sau China. Sucul său are aproximativ 5- 6% acid citric, cu un pH de aproximativ 2,2, dându-i acel gust acru caracteristic. Lămâia (100g) oferă 64% din necesarul zilnic de vitamina C, având aproape de două ori mai mult acid citric decât sucul de grepfrut și de aproximativ cinci ori mai mult decât sucul de portocale.
Grepfrutul (Citrus × paradisi)
Acesta este un hibrid originar din Barbados, o încrucișare accidentală între portocala dulce (C. sinensis) și pomelo (C. maxima), ambele introduse din Asia în secolul al XVII-lea. Pulpa este segmentată și acidă, iar culoarea variază în funcție de soiuri, care includ miez alb, roz și roșu cu o dulceață diferită (în general, soiurile mai roșii sunt cele mai dulci).
Într-o cantitate de referință de 100 de grame, grapefrutul crud are 33 de kilocalorii și este o sursă bogată de vitamina C (40% din valoarea zilnică), fără alți micronutrienți în conținut semnificativ.
Sucul de grepfrut conține aproximativ jumătate din acidul citric al sucului de lime sau de lămâie și cu aproximativ 50% mai mult acid citric decât sucul de portocale.
Portocalele
Portocalele sunt, alături de lămâi, cele mai comune citrice chiar și în România, iar la nivel mondial reprezintă aproximativ 70% din producția de citrice. Ca și grepfrutul, este un hibrid natural, dar între pomelo (Citrus maxima) și mandarină (Citrus reticulata). Portocala își are originea într-o regiune care cuprinde sudul Chinei, nord-estul Indiei și Myanmar, iar cea mai veche mențiune despre portocala dulce a fost în literatura chineză în 314 î.Hr.
Cele mai cunoscute specii sunt Navel, Cara Cara, portocale roșii, Valencia, Sevilia și Jaffa.
Tangerinele
Tangerinele sunt, de fapt, tot o varietate de portocale, cunoscute și sub denumirea de Citrus deliciosa. Numele a fost folosit pentru prima dată pentru fructele provenind din Tanger, Maroc, descrise ca un soi de mandarine.
Mandarinele
Acestea, conform studiilor genetice, au fost una dintre speciile originale de citrice; prin reproducere sau hibridizare naturală, sunt strămoșul multor soiuri hibride de citrice. În ce privește conținutul de vitamina C, acesta reprezintă în jur de 32% din necesarul zilnic, la suta de grame de mandarine crude. De obicei se curăță (mult mai ușor decât celelalte citrice) și se consumă proaspete, ca atare, sau în salate, deserturi și feluri principale.
Tangorul
Tangorul este un hibrid de citrice dintre mandarină (Citrus reticulata) și portocala dulce (Citrus sinensis). Denumită și portocala templului, coaja sa groasă este ușor de curățat, iar pulpa sa portocalie strălucitoare este dulce-acrișoară și puternic aromată.
Clementinele
Iar clementinele (Citrus × clementina) sunt o subspecie de tangor, citrice hibrid între o mandarină (C. × deliciosa) și o portocală dulce (C. × sinensis), numite așa în onoarea lui Clément Rodier, un misionar francez, primul producător al unei astfel de culturi în Algeria. Similare cu mandarinele, acestea tind să fie ușor de curățat și există o subspecie fără sâmburi. Sunt suculente și dulci, cu mai puțin acid citric decât portocalele. Uleiurile lor, ca și alte fructe citrice, conțin în principal limonen, precum și mircen, linalool, α-pinen și multe aromatice complexe.
Kumquat
Kumquat sunt niște citrice minuscule, cu gustul unei portocale ceva mai amărui, dar cam de mărimea unei măsline mari sau a unei boabe de strugure. Sunt cea mai mică varietate de portocale, cunoscute sub denumirea științifică Citrus japonica.
Pomelo
Sau în termeni științifici Citrus maxima sau Citrus grandis, este cel mai mare fruct citric din familia Rutaceae și principalul strămoș al grepfrutului și al majorității citricelor, de altfel, în combinație cu mandarina. Este un fruct citric natural, adică non-hibrid, originar din Asia de Sud-Est. Similar ca gust cu un grepfrut dulce, pomelo este consumat în mod obișnuit și folosit pentru ocazii festive în toată Asia de Sud-Est. 100 g pomelo conține 38 kcal și, deși dulce la gust, 73% din valoarea zilnică necesară de vitamina C.
Surse documentare:
https://en.wikipedia.org/wiki/Citrus
https://en.wikipedia.org/wiki/Orange_(fruit)
https://www.webmd.com/food-recipes/health-benefits-oranges
Foto: unsplash.com
