Când spui Crème Chantilly sună așa, ca o broderie sonoră sofisticată și prețioasă în același timp, de aproape o vezi cu ochii minții. Trebuie să fie ceva dantelat, aerat și de un alb perfect.
Spunându-i simplu frișcă, pare ușor retrogradată la stadiul de preparat culinar comun, pentru că în ultimii 30 de ani, cel puțin, ne-am obișnuit și noi să cumpărăm de la supermarket un praf alb sau o cremă lichidă semi-preparată pe care le batem, eventual, cu mixerul, în cazul în care nu folosim direct, pentru ornat, tubul sub presiune cu frișcă gata făcută.
Dar cu siguranță căutătorii de povești s-au întrebat măcar o dată cum au apărut, ce gust avea și cum se prepara la începuturi, frișca. Sau crema noastră Chantilly.
Povestea spune așa: smântâna bătută, cu zahăr și de cele mai multe ori aromatizată, cu vanilie, își are originile în… Italia! Se pare că istoricii în ale culinăriei au descoperit că era foarte apreciată în secolul al XVI-lea, iar rețeta se regăsește în mai multe scrieri de specialitate ale vremii (Cristoforo di Messisbugo, Ferrara, 1549, Bartolomeo Scappi, Roma, 1570 și Lancelot de Casteau, Liège, 1604). La vremea respectivă se chema ”fulgi de nea” (neve di latte). Într-o rețetă englezească de la 1545, apare sub numele de a Dyschefull of Snow, și include albuș bătut de ou.
Mulți atribuie însă inventarea cremei Chantilly lui François Vatel (1671), celebrul chef și maître d’hôtel (azi i-am spune majordom, la vremea respectivă însemna administratorul întregii gospodării, responsabil de toți angajații casei) la Castelul Chantilly.
Inventarea cremei Chantilly este, uneori, și greșit atribuită, ministrului de Finanțe francez, Nicolas Fouquet, care ar fi servit-o regelui la o ceremonie ce a avut loc la castelul Vaux-le-Vicomte, în 1661.
Deși istoria acestei creme minunate este fără îndoială îndelungată, numele de ”crème Chantilly” sau de ”crème à la Chantilly” ori derivatele acum în uz a apărut abia la începutul secolului al XIX-lea. Prima ediție din 1806 a cărții lui Viard, ”Bucătăria Regală” ( Le cuisinier royal: ou l’Art de faire la cuisine, la patisserie et tout ce qui concerne l’office, pour toutes les fortunes) nu pomenește niciuna dintre aceste denumiri, nici măcar cea de crème fouettée (smântână bătută), însă ediția din 1820 le menționează pe amândouă.
Dar dacă nu este Vatel cel care a inventat-o, pe vremea când era chef la Castelul Chantilly, de ce se cheamă Chantilly?
Se pare că singura explicație ar fi că vine din asocierea cu renumele bucătăriei de la castel, unde totdeauna se serveau oaspeților minunății. Iar frișca, în esență atât de simplă, exact asta este: o minune de gust, de textură de ținută.
Și pentru că am pomenit despre ținută… la fel de bine și-ar fi putut primi numele pentru că aduce cu celebrul porțelan fin de Chantilly, apărut în 1725, și despre care se spune că este de un alb perfect.
Acum înțelegem mai bine că nu doar pe noi numele Crème Chantilly ne duce cu gândul la o lucrătură fină, nu?
Rețeta originală pentru crème Chantilly
Ingrediente:
- 500 ml smântână proaspătă
- 20 g de zahăr vanilat
- 20 g de zahăr pudră
Metoda de preparare:
- Smântâna rece, din frigider, se pune într-un vas și el ținut inițial la frigider
- Se adaugă zahărul vanilat și cel pudră
- Se bate energic smântâna cu telul ori cu mixerul până când crema începe să capete textură.
- Frișca este gata atunci când compoziția rămâne tare
Atenție! Dacă bateți prea mult frișca, va deveni unt dulce.
Surse:
http://www.chantilly-tourisme.com/Gastronomie/La-creme-Chantilly/La-vraie-histoire-de-la-creme-Chantilly
https://fr.wikipedia.org/wiki/Cr%C3%A8me_chantilly
