În prima sâmbătă din noiembrie pentru creștinii ortodocși și la 1 noiembrie, pentru cei catolici, și pe meleagurile noastre sunt celebrați cei duși. Fie că ziua se numește Moșii de toamnă sau Ziua Morților, oamenii trimit un gând bun către cei care nu mai sunt. Iar de la parastasul colectiv din biserici nu lipsește coliva!
Originile colivei sunt precreștine, însuși cuvântul coliva provine din cuvântul grecesc antic κόλλυβoς (kollybos), care însemna inițial „o monedă mică” și mai târziu „prăjituri mici făcute din grâu fiert”. În Grecia antică, un amestec de semințe și nuci fierte era oferit în timpul festivalului păgân al Anthesteria.
Drept ofrandă pentru cei care pleacă în lumea cealaltă, grecii antici le ofereau zeilor lor o combinație de grâu, stafide și nuci destul de apropiată de ceea ce numim astăzi colivă. Și nu doar noi, în România, ci și în Grecia modernă. Ingredientele simbolizau roata vieții și a morții, precum și pe zeii care o mișcă perpetuu.
Grâul o reprezenta pe Demetra, zeița recoltelor. Fiica ei, Persefona, soția lui Hades și regina lumii de dincolo, era reprezentată de rodie, mereu sângeroasă, în timp ce stafidele transmiteau spiritul festiv al lui Dionysos. Demetrei i se oferea o ofrandă asemănătoare colivei pentru a-i mulțumi pentru recoltele bune, un obicei cunoscut sub numele de „panspermie”.
Ceva mai târziu, în creștinătatea timpurie, în secolul al V-lea pChr., grâul fiert alături de legumele crude a ajuns să fie dieta călugărilor care refuzau să mănânce pâine.
Despre cum a ajuns coliva să fie introdusă în practica Bisericii există o poveste de pe vremea Împăratului Iulian Apostatul (361-363), care nici el nu-i prea avea la suflet pe vechii creștini, așadar ar fi dat ordin Guvernatorului din Constantinopol să stropească toate alimentele din piețe în prima săptămână din Postul Paștelui cu sângele jertfit idolilor din practicile necreștine. Se pare însă că Sfântul Teodor Tiron i-ar fi apărut în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370) și i-a cerut să îi anunțe pe creștini să nu cumpere nimic de la piață, mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere, coliva pe care o știm noi astăzi.
Oricum ar fi povestea, mâncarea rituală a trecut de la păgânism la creștinismul timpuriu în Bizanț și s-a răspândit ulterior în întreaga lume ortodoxă.
În Grecia modernă, coliva este parte parte a funeraliilor și slujbelor de pomenire în forma sa rotundă, din boabe de grâu fierte, care simbolizează pământul. Rețeta lor conține în continuare boabe de rodie, coacăze, fistic, susan, migdale, nuci, scorțișoară, stafide și anason. Deasupra este pudrată cu zahăr pudră, cu inițialele defunctului sau o cruce. Și la greci coliva este prezentă la marile sărbători de peste an: de Bobotează, Sâmbăta morților sau prima vineri din Postul Mare.
Rețeta de colivă a lui Radu Anton Roman conține grâu, zahăr, coajă de lămâie rasă, sare, zahăr vanilat, scorțișoară, nucă și coajă de portocală. Iar grâul se spală ritualic în 9 ape!
Cu sau fără arome mai moderne, coliva conține grâu simplu, miere și nucă. Sunt opționale stafidele, bomboanele, coaja de portocale. Dar la decor, zahărul pudră și cacaua par nelipsite.
Mai nou, blogurile culinare promovează combinația de ingrediente de bază ca un superaliment, iar bucătari celebri prezintă rețete de coliva cu o față nouă. Dar pentru comunitatea creștinilor ortodocși, coliva din grâu fiert închipuie însuși trupul mortului, pentru că hrana principală a omului este grâul din care se face pâinea. Iar asocierea dintre moarte și viață este profundă, pentru că din semințe sădite în pământ fertil crește o nouă viață, așa cum din moarte creștinii se ridică la viață prin credință.
Cum o facem noi:
- 400 g arpacaș
- 1,2 l apă
- 200-220 g zahăr tos
- 400 g nucă zdrobită
- arome (vanilie și/sau rom)
- coajă de lămâie/portocală rasă
- sare
pentru decorat:
- nucă de cocos/nucă măcinată fin/biscuiți pisați
- drajeuri de ciocolată neagră/cacao
- Spălăm arpacașul în nouă ape reci și îl lăsăm pentru 1-2 ore la hidratat (va fierbe mai repede). Îl punem la fiert în 1,2 l de apă rece și un praf de sare în oala sub presiune pentru 25-30 de minute din clipa în care supapa începe să ”fluiere”. După trecerea timpului, lăsăm să se răcorească 10 minute și scoatem capacul de la oala sub presiune. Lăsăm să se răcească și dăm la frigider peste noapte.
- A doua zi, adăugăm zahărul și amestecăm bine de tot, până se topesc granulele, apoi punem nuca, coaja de lămâie și aromele după gust.
- Așezăm compoziția de colivă pe o farfurie/castron și o nivelăm cu spatula (sau mai puteți folosi inelul de la forma de tort). Presărăm deasupra nuca de cocos, iar crucea o formăm din drajeuri de ciocolată sau pudrăm cacao cernută cu ajutorul unui șablon de hârtie.
- Sfatul nostru. După ce adăugați zahărul, nucile și aromele, compoziția de colivă este cremoasă și bine legată. Dacă vi se pare moale, adăugați treptat biscuiți pisați sau pesmet.
Surse documentare:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_mor%C8%9Bilor
https://www.crestinortodox.ro/editoriale/mosii-toamna-pomenirea-mortilor-97519.html
https://doxologia.ro/de-ce-se-face-coliva-pentru-pomenirea-mortilor
https://ro.wikipedia.org/wiki/Coliv%C4%83