Cu un blat foarte uscat, cu alune şi migdale mărunţite, cu aromă de scorţişoară şi un iz de cuişoare, cu umplutura de dulceaţă de zmeură şi grilajul frumos împletit deasupra, Linzer torte nu poate fi confundat cu nimic!
Torte este cuvântul german pentru prăjitură, nu este neapărat un tort, mai repede ar merge spre ideea de tartă, dar forma prăjiturii noastre este rotundă, aşadar nu am greşi indiferent cum am numi-o: prăjitură, tort sau tartă. Reţeta cuprinde mai ales ingrediente uscate, aşadar compoziţia duce mai repede cu gândul la un biscuite, pentru că blatul nu este nicidecum un pandişpan!
Povestea acestei prăjituri se naşte în oraşul german Linz, dar nici acest lucru nu este foarte sigur. Şi mai puţin sigur este cine a preparat-o pentru prima dată şi cine i-a dat numele.
Se spune că este cea mai veche prăjitură care şi-a luat numele după un loc, iar cea mai veche rețetă cunoscută data din 1696, păstrată în Biblioteca publică din Viena. În 2005, însă, Waltraud Faißner, directorul bibliotecii la Landesmuseum din Austria Superioară și autorul cărții Wie mann die Linzer Dortten macht (“Cum se prepară Linzer Torte“), a găsit o rețetă veroneză și mai veche, din 1653, în arhiva Admont Abbey. O altă poveste o plasează în manuscrisul de bucătărie al contesei Anna Margarita Sagramosa din Austria. Linzer-ul era copt şi atunci ca o tartă, cu migdale, prăjitura fiind umplută cu dulceaţă de coacăze negre și acoperită cu o crustă de aluat.
Cu o astfel de durată de viaţă, nu-i de mirare că sunt multe legende privind apariţia acestei prăjiturii şi a numelui ei. Ba e vorba de un cofetar vienez pe nume Linzer (așa cum a fost dat de Alfred Polgar), ba de un patiser franconian, Johann Konrad Vogel (1796–1883), care a început producția de masă a prăjiturii în Linz în jurul lui 1823. Dar reţetele sunt mai vechi, deci putem imagina orice poveste. Acum, există ceva ce se numeşte “Prăjitura Linzer Originală” şi este produsă de Jindrak de peste 80 de ani. Dacă austriecii o consideră originală, să le acordăm credit.
Cea mai veche versiune a reţetei, care are peste 300 de ani, include unt, migdale, zahăr, făină și cele mai bune mirodenii. Chiar și atunci, cartea de bucate includea patru variante diferite pentru aluatul Linzer Torte, ceea ce reflectă cât de populară era prăjitura chiar şi în perioada barocului. Majoritatea ingredientelor sunt folosite şi în reţetele cunoscute astăzi. Site-urile de specialitate o descriu ca pe o prăjitură uscată, pe baza unui aluat fraged sfărâmicios, cu aromă de lămâie, scorțișoară și fie migdale, fie alune sau un amestec între cele două. Această delicatesă dulce este umplută cu dulceață de coacăze roșii, dar poate fi şi dulceață de zmeură sau caise. Deasupra are o crustă din aluat împletit, aranjat într-un design încrucișat, dându-i un aspect vizual unic.
Astăzi, celebra prăjitură este un adevărat clasic de sărbători austriece, consumată adesea de Crăciun, când de obicei servită caldă, cu o porţie generoasă de frișcă alături, pudrată cu niște zahăr de cofetărie. Tot de sărbători o găsiţi şi pe mesele din Cehia, Elveţia, Germania şi zona Tirolului. Şi chiar în Transilvania!
Surse documentare:
https://en.wikipedia.org/wiki/Linzer_torte
https://www.linzertorte.at/en/history
https://www.linztourismus.at/en/leisure/discover-linz/gastronomy/linzer-torte/
https://www.jindrak.at/original-linzer-torte/
