Cum Franța este în continuare în topul preferințelor de vacanță, mai ales la capitolul city break, ne-am gândit să vă povestim ce să nu ratați, când ajungeți acolo, din punct de vedere culinar. Ca să nu mai pomenim că se apropie Ziua Națională Franței, 14 iulie, iar ei știu să sărbătorească.
Franța este pentru mulți manualul culinar absolut, locul unde rafinamentul se întâlnește cu tradiția și odată intrat într-un bistro, te simți copleșit de meniu. Dar fie că ești la pas prin Paris sau pe bicicletă prin satele din Pirinei ori la plajă pe coasta Mării Mediterane, Franța are mult mai mult să-ți ofere decât un croissant, o clătită (crêpes), un quiche sau o listă de brânzeturi. Deși tot ce am enumerat mai sus se regăsește în toate topurile pe care le veți consulta.
Jambon-beurre
este exact atât: jambon (șuncă de porc) între două felii de pâine cu unt. Dar are un secret: jambon de Paris (considerat de mulți cel mai bun), feliat subțire și fără aditivi și conservanți. Untul, direct din regiunea de nord-vest a Normandiei, ușor sărat și în cantitate generoasă, iar pâinea, întotdeauna o baghetă proaspăt coaptă, cu o crustă crocantă. Cunoscut și sub denumirea de Parisien, jambon-beurre este folosit ca un fel de marcator pentru popularitatea bucătăriei franceze clasice în rândul locuitorilor țării. Comparația este cu burgerul!
Salata Niçoise
este o celebrare a produselor proaspete și colorate disponibile pe toată Riviera Franceză, în zona Nisa, de unde provine salata. Așezată elegant pe un platou mare, salata are un pat de salată verde și un sos simplu cu ulei de măsline sau vinegretă. Include o selecție sezonieră de roșii proaspete, măsline negre, capere și fasole verde, toate reci, cu adaos opțional de hamsii sau ton.
Pot-au-feu (însemnând „oală pe foc”)
este supa tradițională a francezilor, considerat un fel de mâncare național. În general, este făcută din carne, rădăcinoase, ierburi, condimente și măduvă, care se prepară împreună, dar se servesc în feluri separate: starterul de măduvă, urmat de supa clară și, în final, carnea și legumele.
Bouillabaisse
Cu un nume complicat și o listă și mai lungă de ingrediente, bouillabaisse este oferta Marsiliei la lista de bucate a Franței. Supa era inițial o mâncare pentru oameni mai puțin avuți, dar acum este o dovadă a priceperii unui chef care vrea să câștige ceva stele Michelin într-un local de pe mai de apă, pentru că este, în esență, supă de pește. Pentru a fi recunoscută ca atare, supa trebuie să includă cel puțin patru tipuri de pește. Crustaceele sunt opționale, dar nu și sosul de usturoi!
Supa de ceapă
deși pare ceva ce nu am alege la prima strigare, merită încercată. Elementul care diferențiază cu adevărat această supă orice alte variante pe bază de ceapă este stratul de brânză Gruyère care acoperă zeama aburindă.
Terina
este o poveste în sine, mâncare numită după vasul de lut folosit pentru a-i modela forma distinctivă, asemănătoare unei pâini, acest fel de mâncare are un aspect specific, dar combinațiile de arome sunt aproape nelimitate. Mâncarea poate fi făcută cu carne de pasăre sau pește, sau chiar integral din legume.
Dauphinois
sunt cartofi gratinați, varianta originală, să-i spunem, de la care au evoluat cartofii numiți de noi franțuzești.
Blanquette de veau
este un favorit al bucătăriei sătești, să-i spunem așa: o tocană de vițel preparată în blanquette, adică nici carnea, nici untul nu se rumenesc în timpul gătirii. Sosul alb este una dintre marile invenții ale Franței la tehnicile de gătit: făină în unt topit. Făina acționează ca un agent de îngroșare și de legare.
Boeuf Bourguignon
este un clasic al bucătăriei franceze și pune în valoare nu doar carnea de vită, ci și vinul roșu în care este marinată. Numit după faimosul vin roșu din Burgundia, acest fel de mâncare combină o bucată de vită cu un pinot noir și multe legume, rezultând o tocană consistentă.
Coq au vin
este tocana lor de pasăre, gătită cum altfel dacă nu tot în vin?
Cassoulet
Poate că cea mai consistentă dintre toate felurile de mâncare franțuzești este cassoulet, o mâncare de fasole ce provine din orașul sudic Castelnaudary. Este atât de îndrăgit de francezi, încât are propria sa frăție care să-l apere – Grande Confrérie du Cassoulet.
Confit de canard
este acum un fel de mâncare, dar pe vremuri era o metodă de conservare a cărnii, în esență de rață, sau a legumelor înainte de existența frigiderelor. Procesul de pregătire produce carne suculentă, fragedă, cu piele crocantă, cu arome de sare, ierburi și gătite în grăsime proprie.
Ratatouille
este mâncarea de legume a francezilor și provine din sud, din Provence, dar a câștigat rapid popularitate în toată Franța pentru utilizarea legumelor proaspete de vară.
Tarte Tatin
este de nelipsit de pe lista mâncărurilor franțuzești clasice. Deși nu este la fel de rafinată precum alte deserturi locale, este o fără îndoială o tradiție mai ales pentru zona de nord, renumită pentru soiurile sale de mere.
Clafoutis
este originar din zona Limousin și datează cel puțin de la mijlocul anilor 1800. Este un flan, fără crustă, un tip de clătită groasă cu fructe. Este în mod tradițional acoperit cu cireșe negre fără sâmburi și se servește de obicei cald, pudrat cu zahăr. Poate fi făcut cu orice fructe de sezon, iar cel cu căpșuni ne place în mod deosebit! Beignets sunt niște gogoși mignone, stropite cu zahăr pudră și de obicei servite calde. Felul de mâncare provine din Franța, iar coloniștii francezi l-au dus până în Acadia, din Canada, în secolul al XVII-lea. Mulți dintre arcadieni s-au mutat ulterior în Louisiana și și-au adus tradițiile culinare cu ei, iar aici micuțele gogoși au o viață aparte.
Și dacă tot ați ajuns până la final, vă ispitim cu o rețetă foarte simplă, cu iz franțuzesc: Brânză Camembert la cuptor cu struguri și nuci (puteți să o faceți și la airfryer)
Într-o tavă micuță, de 20 cm diametru, așezați hârtia de copt (să aveți mai puțin de curățat la final). Crestați brânza din loc în loc și înfigeți câte un sfert de cățel de usturoi și așezați-o în tava de copt. Puneți deasupra câteva boabe de struguri tăiate în jumătăți și nuci, după gust, piper și cimbru proaspăt (sau rozmarin, dacă vă place). Dați la cuptorul încins, la 200 de grade, pentru câteva minute, cât încep să se degaje aromele, iar brânza se topește ușor. Câteva felii de pâine prăjită și un pahar cu vin alb rece alături și poftă bună să aveți!
