De la dimensiunea unui ou, până la generoasa gogoașă cu diverse umpluturi, aluatul în forme rotunjite și apoi prăjit în baie de ulei are o veche istorie. Chiar dacă acum sunt nelipsite din filmele polițiste americane, istoria gogoșilor începe de pe continent!
Toată lumea iubește gogoșile. Chiar și atunci când suntem atenți la siluetă, este greu să rezistăm acestor tentații aurii cu aromă de poveste. Probabil, într-o anumită formă, sunt prezente în fiecare cultură și există un motiv simplu pentru asta. Sunt delicioase!
Gogoșile sunt de obicei preparate dintr-un aluat dospit, cu făină, ouă, lapte și unt, dar varietatea lor este atât de mare încât nu credem că vom reuși să amintim toate rețetele. Unele sunt cu diverse glazuri și arome, cu umpluturi sau simple, doar date prin zahăr pudră. Oricum ar fi, se pare că aluatul acesta prăjit face minuni, nu doar pentru că este extrem de popular în multe țări, ci și pentru că are o istorie străveche.
Cartea de bucate Küchenmeisterei (Maestria în bucătărie), publicată la Nürnberg în 1485, include o rețetă de „Gefüllte Krapfen”, aluat fără zahăr, cu umplutură, prăjit în ulei.
Iar coloniștii olandezi sunt cei care au dus olykoek peste ocean, la New Amsterdam (New York) la începutul secolului al XVIII-lea.
Consistența aluatului de gogoașă este dată mai ales de făina aleasă: mai puțină proteină, înseamnă un aluat mai dens, mai greu, mai spre gogoașa tradițională germană, iar făina cu mai multă proteină duce la un aluat mai aerat, demn pentru choux-uri și gogoșile noastre cu iaurt, de exemplu.
Ungaria are Farsangi fank (gogoși de carnaval) și, după cum le spune numele, sunt specifice perioadei de prindere a postului Paștelui, când începe Carnavalul în lumea catolică. Sunt dintr-un aluat dospit, cu ouă, lapte și coajă de lămâie, în formă de inel sau simple, cu zahăr pudră și uneori cu umplutură de vanilie. Sunt de dimensiunea unei guri de pahar mare, pe vremuri era chiar forma cu care se tăia aluatul întins.
Austria și Germania își impart Krapfen-urile. Sunt același lucru cu Krafne-urile sau Krofne-le care se regăsesc peste tot în Balcani. Este și baza versiunii americane a Berlinezei, ca să numim așa Berliner donut-ul, dar krapfen este fără umplutură. Oricum, este probabil și cea mai răspândită gogoașă din lumea occidentală, care a ajuns și la noi, în două etape: adusă de coloniștii germane, la 1700, apoi după 1990, pe filieră americană. Este gogoașa clasică, din aluat dospit cu ouă și lapte și umplutură de dulceață. Și aceasta era, la origine, tradițională de Carnavaluri.
Olanda și Belgia se bucură de oliebollen sau olykoeks, mai degrabă versiuni ale beignet-ului francez. Este un tip de gogoașă făcută cu aluat cu drojdie, stafide, coacăze și alte fructe uscate. În mod tradițional, se pregăteau de Anul Nou. Sunt gogoși ușoare și pufoase, stropite cu o cantitate generoasă de zahăr pudră.
Franța are beignets, sunt de obicei făcute din aluat choux, rotunde sau ovale, adică nu un aluat cu drojdie, ci unul mai fluid! Dar acestea au ajuns să fie, de fapt, reprezentative pentru New Orleans, Louisiana, în sudul SUA. Oricum, în Franța există cel puțin 20 de versiuni diferite, chiar și cu drojdie. Unele sunt numite chiar boule de Berlin, pentru că seamănă foarte bine cu berlinezele, de fapt.
Italia își numește iubitele „bomboloni”! Asociate în mod tradițional cu Toscana, și acestea sunt pregătite din aluat cu drojdie și date prin zahăr pudră, umplute cu cremă de patiserie (crema pasticcera). Bombolone este derivat din cuvântul bomb, care înseamnă exact asta, bombă, trimitere la forma lor rotundă.
Spania ne-a adus churros, care, da, sunt tot gogoși. Churros sunt unul dintre cele mai populare deserturi spaniole, dar datorită formei lor, mulți oameni nu le consideră gogoși. Dar aluatul e același, oricum le-ați numi. Și mai e și prăjit în baie de ulei, deci îndeplinește toate condițiile unui aluat dospit prăjit, așa cum se identifică ideea de gogoașă.
V-am făcut poftă? Și nouă ni s-a făcut dor de ele, așadar am căutat repede rețetele noastre favorite:
Și dacă tot nu ne-am lămurit de ce iubesc atât de tare americanii gogoșile, ei bine, iată: în 1918, în primele linii ale Primului Război Mondial, femeile din Armata Salvării, cunoscute sub numele de „Fetele gogoși”, le pregăteau și le distribuiau soldaților americani care luptau în Franța. Practic le-au amintit de gustul de acasă, iar gestul lor a devenit unul patriotic, un alt cuvânt tare îndrăgit de americani. Donut Girls au fost înlocuite cu „Doughnut Dollies” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Surse documentare:
https://budapestcookingclass.com/hungarian-carnival-doughnut-recipe-farsangi-fank/
https://www.recipesfromeurope.com/krapfen/
https://en.wikipedia.org/wiki/Doughnut
https://www.smithsonianmag.com/history/the-history-of-the-doughnut-150405177/
