În anii din urmă, pe rafturile magazinelor, sau prin vacacnțele petrecut în străinătate, ați întâlnit, poate, denumirea de chutney și dincolo de descrierea generică, ați încercat, ca și noi, să aflați de fapt ce se poate face cu acesta. În esență este un sos dulce-acrișor, îl putem asocia cu dulceața la gust, dar are ceva în plus. Este făcut din fructe și legume, cu sau fără alte ierburi și condimente, zahăr și oțet, pentru a-i da echilibrul bine-cunoscut de dulce-acrișor. Mirodeniile folosite într-un chutney pot varia foarte mult, dar cele mai populare sunt coriandru, cuișoare, tamarin, ardei iute, ceapă, usturoi, limeta, muștar, scorțișoară, ghimbir și mentă.
Chutney-ul este parte integrantă a bucătăriei indiene și este servit cu orice, de la orez basmati la pâine naan sau dosa, până la mâncăruri cu curry. În lume, însă, există o varietate de chutney-uri, combinate cu tot felul de mâncăruri, precum un sos. De exemplu chutney de ceapă cu carne prăjită sau un chutney de mere cu unt, brânză cremoasă, precum brie sau brânză de capră.
În aceeași idee pot fi folosite și alte tipuri de dulceață, poate mai puțin comune, dar la fel de gustoase și cărora le putem găsi variate întrebuințări.
Dulceață de roșii
Roșiile sunt, în esență, fructe, iar dacă plecăm de la această premiză, dulceața de roșii nu este deloc o extravaganță, este doar un altfel de a le conserva și a ne bucura de aroma lor. Poate fi combinată cu tartine cu cremă de brânză sau pur și simplu lângă friptură rece din carne de pasăre.
Pentru că roșiile sunt foarte dulci, putem să renunțăm la procentul de 1-1 fruct și zahăr.
- 1 kg de roșii foarte bine coapte
- 700 de g de zahăr
- Zeama de la o lămâie mare
- Se pot adăuga condimente după gust, de la chili la coriandru sau cardamom
Roșiile se opăresc scurt în apă clocotită pentru a fi decojite ușor, apoi se taie cuburi și se lasă peste noapte cu zahărul. A doua zi, sucul obținut se strecoară și se pune la fiert. După ce capătă consistența unui sirop gros se adaugă și roșiile cuburi și se lasă la fiert ca o dulceață normală. Se adaugă zeamă de lămâie și se lasă la răcit. Cât mai este călduță, se toarnă în borcane sterilizate și se mai poate lăsa la cuptor pentru o bună conservare, dacă intenționați să o păstrați un timp mai îndelungat.
Dulceața de ceapă
Are un gust aparte și este delicioasă într-o tartă cu brânză de capră, de exemplu, dar este nelipsită și din compoziția unui burger gourmet sau lângă o friptură de porc sau într-un sandviș cu brânză cheddar.
- 500 g de ceapă roșie
- 30 g de unt
- 1 lingură de ulei de măsline
- ½ linguriță de sare
- 1 lingură de zahăr sau de miere
- 2 linguri de cremă de oțet balsamic
Ceapa se taie peștișori și se călește în ulei de măsline și unt, se adaugă sare, după ce devine translucidă se adaugă și zahărul și se lasă în jur de 10 minute la foc mic. Când începe să se caramelizeze, se adaugă crema de oțet balsamic.
Se poate conserva la frigider, pentru câteva săptămâni, dar în esență este un preparat de mâncat destul de repede, în combinațiile amintite.
Dulceață de ardei iute
Mai cunoscută ardelenilor și bănățenilor, a început să aibă succes și prin alte bucătării. Este aromată, dulce-acrișoară și dacă e potrivit de picantă, poate fi consumată de oricine. Pentru asta, se pot folosi și ardei kapia dulci alături de ardeii iuți. Dar dacă vreți să îi păstrați gustul și mai ales iuțeala inițiale, atunci dulceața poate fi preparată doar din ardei iuți.
Cel mai bine se potrivește cu friptura de rață sau de porc, dar își găsește loc și pe un platou cu brânzeturi maturate și mezeluri crud-uscate. Poate fi folosită însă și pentru a condimenta ulterior sosurile sau orezul, iar amestecată cu iaurt devine un sos genial pentru puiul grill.
- 350 g ardei iuți roșii
- 200 g kapia
- 300 g zahăr
- Zeama de la o lămâie
- O linguriță de sare
Ardeii toți se curăță de codițe și de sâmburi. Ar fi să folosim mănuși. Apoi îi puneți în blender. Peste pasta astfel obținută se pune zahărul și se lasă câteva ore. Se pune la fiert într-o crăticioară cu baza groasă timp de 10 minute, apoi se lasă complet la răcit. Se reia procesul de fierbere până se leagă zeama, exact ca la o dulceață normală.
Dulceața de dovlecei
Este și ea un bun însoțitor al unui platou de brînzeturi maturate, mai degrabă decât pe pâinea cu unt de dimineață sau clătite. Dar rețeta ușor acrișoară și frumos condimentată odată încercată, ar putea să rămână în lista preferințelor voastre.
- 2 dovlecei sau zucchini (aproximativ 1 kg)
- 1 lămâie care poate fi folosită cu tot cu coajă (citiți eticheta la cumpărare!)
- 1 linguriță de ghimbir ras
- 500 g zahăr
Dovleceii se curăță de coajă, se taie pe lung și se scot sâmburii cu vârful unei lingurițe, apoi se taie cubulețe și se pun într-o crăticioară. Deasupra se pune zahărul, se amestecă și se lasă să tragă zeama din dovlecei. Se poate lăsa fără probleme peste noapte, acoperit. Se rade coaja de la lămâie și se stoarce zeama și se adaugă peste dovlecei, apoi se pune totul la fiert până se încheagă, la fel ca orice altă dulceață.
Dulceața de morcovi
Este mai mult un desert, dar parcă tot ar merge cu brânză tartinabilă mai bine decât cu unt. Pentru cei care au mâncat măcar o dată jeleu de morcovi sau prăjitură cu morcovi, este mai ușor de înțeles despre ce vorbim.
Sunt foarte multe rețete de dulceață de morcovi, iar majoritatea sunt în combinație cu alte fructe și arome. Cele cu măr, portocale și ghimbir sunt între cele mai populare, dar noi vă spunem acum rețeta de bază, la care, dacă vreți să adăugați ceva, puteți să vă încumetați după pofta inimii.
- 1 kg morcovi
- 500 ml apă
- 1 kg zahăr
- Zeama de la o lămâie
Din apă și zahăr se face un sirop gros, pe foc mic până se topește totul și siropul este clar. Se adaugă morcovii spălați și dați prin răzătoare la dimensiunea dorită și se fierbe totul nu mai mult de 15 minute. Se ia de pe foc și se lasă la răcit complet, acoperit, poate chiar peste noapte. Procesul de fierbere se reia ulterior, când se adaugă și zeama de lămâie, până când se încheagă compoziția, exact ca o dulceață obișnuită.