Pere, cu plăcere!

Perele se pare că au jucat un rol important în medicina orientală de secole și ajută la orice, de la inflamație la constipație și mahmureală.

Dovezi ale cultivării perelor pot fi găsite până în cea mai îndepărtată antichitate și există chiar și urme ale utilizării lor ca aliment, încă din timpurile preistorice. Multe dovezi au fost găsite în locuințe preistorice din jurul lacului Zürich. 

În același timp, perele au fost cultivate în China încă din anul 2000 î.Hr, iar un articol despre cultivarea părului în Spania este publicat în lucrarea lui Ibn al-‘Awwam din secolul al XII-lea, Cartea despre agricultură.

Cuvântul pear sau echivalentul său, apare în toate limbile celtice, în timp ce țările latine au derivate din latinescu pira, iar în slavă și în alte dialecte, deși denumirile sunt diferite, se referă încă la același lucru, ceea ce l-a determinat pe Alphonse Pyramus de Candolle să deducă o cultivare foarte veche a pomului de la țărmurile Mării Caspice până la cele ale Atlanticului.

Para era cultivată și de romani, care mâncau fructele crude sau fierte, la fel ca merele. Istoria naturală a lui Pliniu recomanda consumarea perelor cu miere, într-o mâncare ca o tocăniță de legume. În cartea romană de bucate De re coquinaria, apare o rețetă de pentru un sufleu cu pere înăbușite. Romanii sunt cei care au introdus fructul și în Marea Britanie.

În timpul romanilor se cunoșteau deja 40 de soiuri de păr comestibil. Astăzi numărul lor este mult mai mare, dar doar trei sunt mai importante pentru producția de fructe comestibile: para europeană, cultivată mai ales în Europa și nordul Americii, para Ya și para Nashi, cunoscute și ca para-asiatică, respectiv para-măr, ambele întâlnite în partea de est a Asiei.

Tipuri de pere pe care le găsim și în România

• Aromata de Bistrița – soi de vară, cu fructele mijlocii, piriform alungite, colorate în roșu aprins pe aproape toată suprafața. Pulpa este fondantă, suculentă, dulce, cu aroma intensă de muscat.
• Abate –  dulci și aromate, au partea ascuțită subțire, sunt semicrocante, nu foarte dulci, pot fi adăugate în salate sau alături de brânzeturi italienești. 
• Williams – sunt foarte aromate, dulci, foarte moi și zemoase, cu coaja subțire. Datorită consistenței sunt folosite frecvent pentru compoturi, piureuri și sucuri. Sunt și perele recomandate pentru băuturi de tip distilat.
• Kaiser – fructe mari, piriforme, de culoare cărămizie, cu pulpa albă, fondantă. Se coc la sfârșitul lunii septembrie, dar rezistă cel mult până în noiembrie. 
• Conference – se coc la sfârșitul lui septembrie, putând fi păstrate 2-3 luni. Sunt de mărime mijlocie și ușor alungite, de culoarea verde-gălbui, cu părți arămii, pulpă alb-gălbuie, suculentă. 
• Nashi – au forma rotundă a unui măr, dar gust de pară. Chiar și coapte rămân crocante, tot ca și merele. Sunt cel mai adesea consumate ca atare, felii sau cubulețe, ori adăugate în salate. 

Beneficii și calități nutriționale pentru o pară de aproximativ 170 g

• Calorii: 100
• Proteine: 1 g
• Carbohidrați: 27 g
• Fibre: 6 g
• Vitamina C: 12% din doza zilnică recomandată (DZR)
• Vitamina K: 6% DZR
• Potasiu: 4% DZR
• Cupru: 16% DZR 

În același timp, conține cantități mici de folați, vitamina A și niacină, necesari pentru buna funcționare a celulelor și pentru sănătatea pielii (vit A). Cuprul joacă un rol important  în susținerea imunității, a unor valori normale de colesterol și în buna funcționare a nervilor, în timp ce potasiul ajută în contracțiile musculare și sănătatea inimii.

Perele sunt și o sursă excelentă de antioxidanți, polifenoli, care ajută organismul în lupta cu stresul oxidativ. Coaja perelor conține mai mulți antioxidanți decât pulpa!

Deși sunt dulci, în ce privește indicele glicemic (care evaluează alimentele și efectul acestora asupra zahărului din sânge pe o scară de la 1 la 100), perele se încadrează între 20 și 49, în funcție de soi. 

Cum pot fi gătite

• La grătar
• Poșate în vin
• Pur și simplu în felii sau tăiate cubulețe ca topping pe o salată
• O tartă rustică cu nuci și brânză
• Prăjitură cu crustă crocantă
• Pe un platou cu brânzeturi
• Într-un sos pentru carne de pasăre
• Compot

Ce nu știați despre pere

• Nu provoacă reacții alergice, fiind între primele introduse în dieta bebelușilor
• Chiar dacă par necoapte, apăsați ușor fructul, perele se coc din interior spre exterior!
• Se coc și după ce sunt culese
• În sticlele de rachiu se introduc când sunt mici, iar sticla este fixată pe creangă, apoi sunt culese la maturitate
• Lemnul de păr este unul dintre cele mai preferate în industria lemnului: la fabricarea instrumentelor muzicale, a furnirurilor estetice sau a mobilei. Este folosit și în sculptură.
• Chinezii cred că părul este simbolul nemuririi, iar distrugerea lui prevesteşte o moarte tragică sau prematură.
• Înainte de apariţia tutunului în Europa, oamenii fumau frunze de păr.
• În Japonia, în localitatea Kurayoshi din Prefectura Tottori, există Muzeul Perelor.

Foto: unplash.com

Surse documentare:

https://en.wikipedia.org/wiki/Pear
https://www.healthline.com/nutrition/benefits-of-pears#TOC_TITLE_HDR_2
https://www.webmd.com/diabetes/pears-diabetes-benefits-risks-nutrition
https://fdc.nal.usda.gov/fdc-app.html#/food-details/169118/nutrients