Pot fi negre, roșii, verzi sau albe, dar indiferent de culoarea avută, boabele aromate și iuți poartă un singur nume, piper. I se mai spune și regele condimentelor, pentru că azi parfumează o mulțime de preparate din bucătăriile lumii. Pentru că, nu-i așa, ce-ar fi mâncarea fără ”sare și piper”?
Cu arome, grade de iuțeală și culori diferite, boabele de piper sunt, de fapt, fructele unei plante ce face parte din familia Piperaceae și care se aseamănă cu vița-de-vie, doar că ceva mai înaltă (poate ajunge și la 10 m). Când planta ajunge la 3-4 ani, florile plantei se transformă în fructe mici, rotunde, cunoscute sub numele de boabe de piper.
Cum vorbim de fapt despre un singur fruct, trebuie să știți că diferențele de varietăți rezultă din alegerea boabelor în diferite etape de coacere, precum și din prelucrare lor în mod diferit.
Pentru a vă bucura de aroma sa unică, cel mai bine e să-l rășniți sau să-l pisați în mojar doar în momentul în care doriți să-l folosiți. În momentul în care devine pulbere, uleiurile volatile se evaporă destul de repede, acesta este și motivul pentru care se recomandă măcinarea și adăugarea lui în preparat doar la final.
Și, exact ca în cazul boabelor de cacao și de cafea, originea plantei și pământul pe care crește planta de piper influențează foarte mult aromele, gustul și gradul de iuțeală al boabelor. La nivel mondial există peste 700 de tipuri de boabe de piper, dar haideți să aflăm câte ceva despre variantele pe care le găsim în magazine și care, cel puțin unul dintre ele, nu ne lipsește din dulăpiorul de condimente.
Piperul verde
Acesta este fructul necopt. Aroma boabelor de piper verde nu este atât de intensă și nici gustul nu e atât de iute. Este alegerea potrivită pentru un sos fin și cremos, foarte aromat, care se potrivește de minune cu friptura de vită, dar și cu cea de porc și pește. Iar dacă vreți să încercați ceva nou, presărați câteva boabe de piper verde măcinate peste căpșuni proaspete!
Îl puteți cumpăra atât măcinat, cât și sub formă de boabe, dar îl mai găsiți și în varianta conservată (în saramură), perfect pentru acel sos senzațional.
Piperul alb
Se obține prin decojirea boabelor de piper ajunse la maturitate, intrate apoi într-un proces de fermentare. Boabe care apoi se lasă la uscat până ce capătă culoarea alb-gri. Piperul alb este ceva mai iute decât cel negru, dar nu la fel de aromat ca acesta. Prin măcinare, este aproape insesizabil privirii, tocmai de aceea este folosit în sosuri albe, de brânzeturi, în pateuri, maioneze sau salate, presărat peste pește sau în mâncăruri de legume. În general, îl puteți folosi în acele preparate a căror culoare vreți s-o păstrați intactă, uniformă. Și îl adăugați doar la finalul preparării mâncării.
Piperul roșu
Piperul roșu reprezintă boabele ajunse la maturitate. Are o aromă potrivită, între cea a piperului negru și a celui verde și ceva mai iute decât cel verde. Deşi are un gust puternic, piperul roșu nu acoperă savoarea celorlalte condimente, ci o scoate în evidență. În plus, față de celelalte tipuri de piper, cel roșu are gustul ușor dulceag.
Îl puteți folosi pentru a condimenta mâncăruri, supe, sosuri, marinade și salate. Este delicios alături de brânza de capră și de fructe. Dar și ca decor pe salate (humus, vinete), garnituri de orez și paste.
Piperul negru
Este cel mai popular tip de piper și se obţine din boabele verzi culese aproape de perioada de coacere, dar înainte de a fi complet coapte. Apoi sunt puse la uscat, timp în care boabele se înnegresc. Îl puteți adăuga în supe de carne sau de legume (se combină minunat cu ciupercile), ciorbe, sosuri, precum și la mâncăruri de carne, zarzavaturi şi peşte. Și chiar și la prepararea unor băuturi – cum este celebrul cocktail pe bază de votcă, Bloody Mary.
Își păstrează calitățile atunci când este păstrat sub formă de boabe, în recipiente închise ermetic, departe de umezeală și sursă de căldură.
Piperul roz
Piperul roz nu trebuie confundat cu piperul roșu. Acesta provine de la o altă plantă și se caracterizează prin aromă și grad de iuțeală destul de scăzute în raport cu boabele de piper adevărate. Îl puteți adăuga unor preparate din peşte şi legume.
Piperul Sichuan
Nu este înrudit piperul despre care am povestit aici. Piperul Sichuan este cules din planta Piperului Japonez și crește în munții din sud-vestul Chinei. Fructele fac parte din familia citricelor, așa se și explică aroma de lămâie pe care o oferă acest condiment. Se potrivește perfect cu arome puternice, în special cele acre sau picante. Combinat cu ardei iute, aroma și gustul sunt irezistibile.
Piperul, pro și contra
Piperul, consumat cu prudență, are o mulțime de beneficii pentru sănătate – ține la distanță răceală, înlătură disconfortul unei dureri în gât, înlătură senzația de frig ori balonarea (împreună cu semințele de chimen).
Dar, dacă suferiți de gastrită, hipertensiune și stări de nervozitate, consumați cu prudență acest condiment.
Combinații surprinzătoare
- Piper roșu + ciocolată
- Piper negru + vin roșu
- Piper negru + țuică fiartă
- Piper negru + căpșuni + oțet balsamic
- Piper roz + zmeură
- Piper negru + iaurt grecesc + extract de vanilie
- Piper negru + înghețată
- Piper negru + fructe de pădure
- Piper negru + cafea + zeamă de lămâie
- Piper negru + sare + mere
Foto: pixabay.com
