Plăcut la gust, delicat, cu aromă dulceagă, prazul ne duce mult cu gândul la sudul țării, la povestea lui Nea Mărin din Băilești, ajuns miliardar printr-o întâmplare haioasă. Sunt iconice imaginile cu frunzele de praz ce se ițeau din geanta lui diplomat!
Dar prazul nu este al oltenilor și nici nu sunt ei cei care ni l-au adus, deși trebuie să recunoaștem că sudul țării are cele mai importante adaosuri legumicole în bucătăria românească.
Umilul praz are însă o istorie lungă și aleasă am putea spune, în condițiile în care este reprezentativ pentru Țara Galilor, de exemplu. În decursul istoriei, a făcut parte din meniurile egiptenilor, grecilor antici și romanilor, care aproape sigur l-au introdus în Țara Galilor. De altfel, legenda spune că prazul este cel care ar fi salvat galezii în timpul bătăliei de la Heathfield din 633 d.Hr. NU pentru că ar fi fost folosit drept muniție și nici pentru că era un medicament recomandat soldaților răniți, ci pentru că a fost un simbol purtat de aceștia la coif, pentru a se putea distinge de dușmani. Ideea se parte că i-ar fi aparținut unui călugăr celt, David pe numele lui. Armata a reușit să câștige bătălia și călugărul David a devenit Sfântul David, sau Dewi Sant, așa cum este cunoscut în Țara Galilor.
Din acel moment, galezii au purtat cu mândrie praz de ziua Sfântului David, deși, cu siguranță, au renunțat la coifuri.
Din punct de vedere botanic, prazul aparține familiei de plante bulboase Alliaceae, din genul: Allium. Cu toate acestea, spre deosebire de colegii lui – ceapa, eșalota, usturoiul sau arpagicul – nu formează bulbi subterani.
Se spune că împăratului roman Nero îi plăcea să mănânce praz, deoarece credea că acesta îi va îmbunătăți calitatea vocii. Aceste beneficii, însă, nu au fost demonstrate nici de timp și nici de știință, dar asta nu împiedică prazul să fie un „super-aliment”, bogat nu numai în fibre, ci și substanțe care protejează inima, cum ar fi flavonoidele și polifenolii, care ajută la prevenirea deteriorarii vaselor de sânge, și acid folic, o vitamina B care, de asemenea, ne susține organismul.
Beneficiile consumului de praz
- are un conținut scăzut de calorii și o mulțime de nutrienți; o porție de praz gătit conține mai mult de 30% din valoarea zilnică a vitaminelor A și K și aproximativ 15% din aportul zilnic recomandat de folat și mangan.
- poate da un impuls sistemului imunitar, datorită compușilor organosulfurați. Cercetările arată că aceștia ajută la întărirea sistemului imunitar și oferă protecție împotriva inflamațiilor, dar și la prevenirea stresului oxidativ. Aceiași compuși pot fi găsiți și în alte legume din familia Allium, precum și în legume precum broccoli, conopidă și varză.
- poate ajuta digestia, datorită conținutului de fibre, inclusiv prebiotice
- consumul regulat de praz pare a fi o piedică în calea dezvoltării anumitor tipuri de cancer. Studiile sugerează că persoanele care mănâncă în mod regulat praz și alte legume din familia allium pot reduce până aproape la jumătate riscul de cancer gastric. De asemenea, există studii care indică beneficii ale consumului de praz în reducerea riscurilor de boli grave colorectale. Cercetătorii sugerează că prazul ar putea opri răspândirea celulelor canceroase, datorită diferiților compuși organosulfurați conținuți de praz.
- Aportul de vitamina A ajută la menținerea sănătății pielii, dinților și ochilor.
Cum folosim prazul
Ca și la ceapa verde, din praz se mănâncă porțiunile albe și verde deschis, nu neapărat vârful frunzelor.
Este recomandat să căutați tulpinile de praz rigide, alb și verde – nu ofilite sau galbene – și, de obicei, cu cât tulpina este mai mică, cu atât textura este mai bună. De asemenea, alegeți prazul cu tulpina mai subțire (de preferat de grosimea degetului arătător, să zicem), care este mai fraged și se va găti mult mai repede decât cel gros, care are textura fibroasă. Dacă nu le consumați imediat, păstrați-le așa cum le-ați cumpărat, fără să le spălați sau curățați, în frigider, deoarece lumina le poate scurta durata de viață.
La fel ca rudele sale ceapa și usturoiul, prazul este ușor de inclus în mâncăruri. Aroma lui este similară celorlalte legume din familie, dar mai blândă, și are o consistență mai cremoasă când este gătit. Deși este bun de mâncat și crud, poate fi gătit în aproape orice mod imaginabil.
Idei de gătit
- Supa de praz, caramelizat, cu bacon
- Supă de praz cu cartofi
- Celebra supă Vichyssoise a francezilor
- Mâncare de praz cu măsline
- Tartă cu praz și brânză
- Plăcintă de pui cu praz
- Plăcintă cu praz și brânză
- Spaghete cu sos de smântână și praz
Surse documentare:
https://www.british-history.ac.uk/vch/staffs/vol7/pp78-83
https://greatist.com/health/superfood-leeks
https://www.healthline.com/nutrition/leek-benefits#TOC_TITLE_HDR_7
