fbpx

Prune: în mâncare, la marmeladă sau pentru țuică?

  • Home
  • Utile
  • Prune: în mâncare, la marmeladă sau pentru țuică?
Prune: în mâncare, la marmeladă sau pentru țuică?

Știați că prunele se înrudesc cu măslinele, caisele și cireșele? Asta pentru că toate sunt construite la fel: coajă, pulpă zemoasă și sâmbure tare. Ah, și încă ceva. Botaniștii le numesc drupe!

Întrebarea sau să-i spunem dilema este legitimă, pentru că sunt atât de bune și au atât de multe întrebuințări, încât atunci când te apuci de muncă nu prea știi ce să faci întâi. Dar cum țuica este ceva mai greu de pregătit pentru cei mai mulți dintre noi, o să vă spunem doar care sunt soiurile de obicei folosite în procesul de fabricație, iar de unde să o cumpărați, vă descurcați singuri.
Deși rude, prunele sunt mult mai diverse decât ceilalți veri ai lor cu sâmburi tari- caise, nectarine, măsline sau cireșe. Pot fi mari sau mici, cu coajă roșie, violetă, verde, galbenă sau portocalie și miez roz, galbenă sau portocalie.
Se pare că au fost cultivate la început în China, cu mii de ani în urmă. Apoi prunele și-au făcut drum spre Japonia, părți ale Europei și America. Astăzi, peste 2.000 de soiuri cresc în întreaga lume. Iar motivul pentru care au fost atât de ușor răspândite, este destul de simplu: sunt benefice organismului, dulci și bune la gust și au multiple întrebuințări.
Pe lângă dulceața subtilă adăugată la salate și prăjituri, beneficiile lor pentru sănătate sunt cea mai interesantă parte a poveștii: conțin peste 15 vitamine și minerale diferite, pe lângă fibre și antioxidanți.

Proprietăți nutriționale pentru o porție de prune fără sâmburi, aproximativ 120 g

  • 76 calorii
  • 1 g proteine
  • Mai puțin de 1 g de grăsimi
  • 18 g carbohidrați
  • 2 g fibre
  • 16 g zahăr
  • Calciu, magneziu, fosfor, potasiu, vitaminele C, A, K și folați

Pe lângă nutrienții pe care îi aduc organismului, prunele ne ajută să scăpăm de constipație, iar antioxidanții vin în sprijinul luptei împotriva bolilor cronice și a inflamațiilor, și ajută și sănătatea inimii. Se pare că sunt un sprijin în reglarea hipertensiunii arteriale și reducerea riscurilor accidentelor vasculare cerebrale. Specialiștii au explicat că potasiul din prune este bun pentru controlul tensiunii arteriale în două moduri: ne ajută să eliminăm sodiu prin urină și reduce tensiunea din pereții vaselor de sânge. Aportul mare de fibre este de ajutor și la încetinirea creșterii glicemiei. De asemenea, pot crește producția de adiponectină a organismului, un hormon care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge.
Prunele sunt împărțite și în funcție de perioada de recoltare: foarte timpurii (înainte de 15 iulie), timpurii (între 15 iulie și 10 august), mijlocii (între 10 august și 5 septembrie), târzii (între 10 august și 5 septembrie) și foarte târzii (după 30 septembrie).

Am aruncat o privire peste soiurile de prune cultivate și în România, iar lista lor este foarte lungă și numele ca din povești: Anna Spath, Avalon, d’Agen, Albatros, Stanley, Bistrița, Carpatin, Tuleu, Vânăt românesc (Brumărele de Bistrița sau perje)… ultimele sunt românești, celelalte din Germania, Anglia, Franța ori SUA. Și, da, toate se cultivă și la noi și pot deveni țuică sau marmeladă ori magiun, la alegerea fiecăruia.


Marmelada, pentru cei care își mai amintesc cuvântul alimentară, este acel produs gelificat cu aspect de pastă obținut din sucul și coaja de citrice fierte cu zahăr și apă. Una dintre cele mai bune marmelade este cea de prune, dar poate fi produsă și din caise, lămâi, grepfruturi, mandarine, portocale sau orice combinație a acestora.
Magiunul este un alt produs în mod obișnuit obținut din prune, prin fierbere în recipiente deschise până scade, fără adaos de zahăr sau alte ingrediente. Deși este renumit magiunul de Topoloveni, se face și în alte regiuni ale țării unde prunele sunt la ele acasă. Adică în toate zonele dealurilor subcarpatice, aproape.
Despre țuică … ce să vă povestim? Sub această denumire, este cunoscută ca o băutură alcoolică tradițională românească, obținută prin fermentarea și distilarea prunelor. Se pare că este un simbol al ardelenilor și a fost atestată documentar în Bistrița, la 1386, într-un act maghiar de percepție fiscală sub numele de „cujka”. Maramureșenii și oșenii preferă denumirea de horincă. Iar dacă discuția se poartă la un pahar de țuică, mai bine spuneți-i și voi horincă!


Diferența dintre țuică și alt distilat, de exemplu pălinca, este în materia primă din care se prepară: țuica doar din prune, pălinca și din alte fructe fermentate și distilate. Rachiul este tot un distilat din fructe, pentru cei care preferă această denumire, iar numele este același și în turcă și în greacă: raki. Cât despre alcoolemie… variază între 35 și 55 de grade, în funcție de zonă. Unele variante sunt dublu distilate. La cea de 35 de grade, ardelenii îi spun ”temperatură”.

Aici, la noi, la CumVăPlace, nu am făcut niciodată țuică, așadar vă propunem alte rețete încercate, cu prune:

Foto: pixabay.com

Surse documentare:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Prun
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marmelad%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drup%C4%83
https://www.webmd.com/food-recipes/benefits-plums
https://www.healthline.com/nutrition/benefits-of-plums-prunes#TOC_TITLE_HDR_5
https://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/prune-pentru-tuica/

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un

 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal