România în bucate

Sarmalele, mititeii, ciorba de fasole, mămăliga, salata de vinete, ciorba de burtă, ardeii umpluți, jumările și tochitura sunt doar câteva dintre mâncărurile care au dus, anul acesta, România pe locul 4 mondial într-un top al celor mai gustoase preparate. Asta în condițiile în care primele locuri sunt ocupate de Italia, Grecia și Spania, după cum ne anunța, în vară, site-ul specializat Taste Atlas.

Am căutat cele mai cunoscute și apreciate produse asociate de turiști cu România și bineînțeles că pe primul loc se află micii, așa-numiți și mititei. Ei bine, chiar dacă nu avem deocamdată pentru ei o protecție de tip IGP (Indicație Geografică Protejată), avem 7 feluri de rețete atestate la nivel național, 4 ca produs tradițional, 1 produs montan și o rețetă consacrată.
În ce privește cozonacul, un alt produs tradițional românesc dacă întrebăm pe oricine, sunt doar 3 atestate la nivel național!

Pe lista mâncărurilor menționate de turiști regăsim mămăliga, ciorba (de burtă, de fasole și de pui), chiftelele și plăcintele. Dintre acestea, doar plăcintele sunt înregistrate la nivel național: plăcinte maramureșene ca la Ancuța, poale-n brâu de la Cabană și o rețetă de plăcinte moldovenești.

Când vorbim însă de produse, chiar dacă vizitatorii noștri nu știu denumirile geografice care le-au consacrat, se pare că le-au reținut numele: urdă, caș, brânză de burduf, cașcaval afumat, salam de Sibiu, macrou afumat, telemea, babic, jumări și dulceața de Topoloveni. Ah, și porcul de Bazna, despre care noi mai știm foarte puține.
Între produsele și preparatele care definesc o zonă geografică se regăsesc unele a căror rețetă ori denumire este protejată la nivel european. Astfel înregistrate, ele vor rămâne, cumva, în patrimonial cultural universal, chiar dacă modernitatea ne schimbă viața continuu.

Cu ceva mai mult de un an în urmă, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene era introdus un nou produs în Registrul specialităților tradiționale garantate: „salată tradițională cu icre de crap”. Al 11-lea!
Celelalte 10 produse românești recunoscute și înregistrate la nivel European ca fiind specific locale, cu rețete tradiționale, păstrate din generație în generație nemodificate sunt:

• Magiun de prune de Topoloveni (Indicație Geografică Protejată)
• Salam de Sibiu (Indicație Geografică Protejată)
• Novac afumat din Țara Bârsei (Indicație Geografică Protejată)
• Scrumbie afumată de Dunăre (Indicație Geografică Protejată)
• Telemea de Sibiu (Indicație Geografică Protejată)
• Cârnați de Pleșcoi (Indicație Geografică Protejată)
• Cașcaval de Săveni (Indicație Geografică Protejată)
• Salata cu icre de știucă de Tulcea (Indicație Geografică Protejată)
• Telemea de Ibănești (Denumire de Origine Protejată)
• Plăcinta dobrogeană

În ce privește lista produselor atestate ca tradiționale, la nivel național, în baza unor criterii foarte bine stabilite, aceasta este mult mai amplă, cuprinzând acum aproximativ 730 de produse din carne, brânză, pește, pâine și făinoase. Majoritatea sunt acele rețete pe care unii dintre noi le-au gustat în copilărie, care supraviețuiesc încă în lumea satului și care își fac timid loc pe tarabele Târgurilor populare și în unele magazine artizanale.

Mai există o categorie de produse protejate la nivel național, atestate ca rețete specifice anumitor zone: produsele montane, iar numărul lor se apropie de 2900. Cele mai multe dintre acestea sunt produse lactate și apicole, fructe și sucuri ori siropuri naturale de fructe, dar și preparate din carne și pește, ce-i drept mult mai puține.

Toate aceste categorii de produse se regăsesc pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dar sunt ușor de recunoscut prin etichetele pe care le poartă. Cele protejate la nivel european au o mică marcă albastru cu galben pentru cele IGP (Indicație Geografică Protejată) sau roșu cu galben, pentru cele DOP (Denumire de Origine Protejată).
Produsele protejate la nivel național poartă propriile semne distinctive, de produs atestat tradițional ori produs montan sau rețetă consacrată.