fbpx

Rubarba iese din anonimitate

Denumită și Revent, Rabarbăr sau Rabarbară, rubarba este asemănătoare cu tijele de țelină, însă are culoarea roz, până la roșu închis.

Din punct de vedere botanic, rubarba este considerată o legumă, însă deseori este tratată ca un fruct, pentru că este folosită ca atare. Mai exact, tulpinile ei, ingredient principal în prăjituri și tarte. Frunzele, pe de altă parte, sunt de-a dreptul toxice. Planta poate crește până la aproximativ un metru înălțime, este perenă și se culege la începutul verii, cât tulpinile sunt foarte fragede. 

În general crește în zonele reci și își are originea în China Vestică, Tibet, Mongolia, Siberia și alte zone învecinate. Deși mulți aud de rubarbă de-abia acum, vorbim de fapt de o plantă cu istorie, sub denumirea științifică Rheum rhabarbarum, utilizată în medicina alternativă și în domeniul horticulturii, în China Antică.

Chinezii numesc rubarbă „marele galben” și i-au folosit rădăcina în scopuri medicinale de mii de ani. Este pomenită inclusiv în  The Divine Farmer Herb-Root Classic, despre care se crede că este o compilație realizată cu aproximativ 1.800 de ani în urmă. În perioada islamică, a fost transportată pe Drumul Mătăsii, ajungând în Europa în secolul al XIV-lea prin porturile Alep și Smirna, unde a devenit cunoscut sub numele de „rubarbă turcească”. Mai târziu, a început să sosească și prin noile rute maritime sau pe uscat prin Rusia. „Rubarba rusă” a fost cea mai apreciată, probabil din cauza sistemului de control al calității specific rubarbei menținut de Imperiul Rus. 

Dacă în România este mai cunoscută transilvănenilor, unde se cultivă artizanal, în zonele deluroase, cultivarea rubarbei este o tradiție veche în Marea Britanie. În februarie 2010, Yorkshire Forced Rhubarb a primit protecție europeană, Denumire de origine protejată (DOP), acordată de către Comisia Europeană. Iar ritualul recoltării la lumina torţei – în unele cazuri folosindu-se aceleaşi torţe utilizate acum 150 de ani – atrage mai multă atenţie şi presă în fiecare an.

Rubarba intră în categoria legumelor cu cele mai puține calorii, cu un aport semnificativ de fibre alimentare, dar este, în același timp: 

  • sursă de vitamina C 
  • bogată în vitamina K 
  • săracă în sare și grăsimi saturate 
  • sursă de luteină – compus natural cu o serie de beneficii pentru organism, în special pentru sănătatea pielii și a ochilor

Rubarba este o plantă foarte apreciată în gastronomia britanică și germană, dar care este folosită în preparate culinare și în țara noastră, mai ales în zona Ardealului, unde a ajuns, probabil, datorită coloniștilor germani (sași și șvabi).

În Marea Britanie, rubarba s-a bucurat de popularitatea în toată Epoca Victoriană, iar extinderea comerţului, ca urmare a celor două Războaie Mondiale, i-a adus recunoaștere dincolo de granițele Regatului Unit. În Europa, a dus însă la o mai mare competitivitate şi, în cele din urmă, a decăzut, fiind considerată greu de digerat şi de modă veche. Probabil partea cu moda este mai ușor de crezut. În vechile cărți de bucate, însă, se regăsește în reţete de plăcintă.

În secolul al XXI-lea, nu putem să nu remarcăm o nouă ascensiune, odată cu redescoperirea multor altor produse cu vechi tradiții, dar intrate în umbră în epoca consumerismului accentuat și mai ales a junk food-ului. Nu prea e ușor să asortezi rubarba cu chipsurile ori pufuleții… dar odată cu întoarcerea la tradiție, la slow cooking și mâncare gătită acasă, din grădina proprie sau a micilor producători, rubarba reapare în atenția tuturor.

Între noi fie spus, în gospodăriile tradiționale rurale sau din micile oraș, rubarba nu a dispărut niciodată și dulcețurile stau frumos aliniate pe rafturile cămărilor.

Tulpinile decojite sunt ideale pentru deserturi răcoroase de vară, dar, deși este de obicei folosită la deserturi, rubarba poate fi consumată şi murată sau sub formă de suc de fructe, alături de căpşuni sau banane.

  • Dulceață de rubarbă (1 kg rubarbă, 1 kg zahăr, miezul de la o păstaie de vanilie, 1 lămâie
  • Sirop de rubarbă (se prepară la fel ca dulceața, doar că la final totul se strecoară, iar siropul se mai fierbe o dată, apoi se toarnă în sticle)
  • Tartă cu rubarbă (cu aluat fraged, rubarbă, smântână, ou și zahăr pentru umplutură, merge perfect și în combinație cu căpșunele)
  • Crumble cu rubarbă (rubarba se caramelizează cu zahăr, apoi pune într-un vas de cuptor și se adaugă aluatul de crumble)
  • Prăjitură ori chec cu rubarbă (exact ca prăjitura cu vișine sau cu caise, tijele se taie cubulețe)

Surse documentare:
https://en.wikicore.net/wiki/Rhubarb_Triangle
https://en.wikipedia.org/wiki/Rhubarb
https://www.tablespoon.com/meals/how-to-use-rhubarb

Foto: pixabay.com

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un
 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal