fbpx

Tipuri de făină fără gluten

Cei mai mulți oameni nu au niciun fel de problemă medicală atunci când mănâncă pâine, paste, cușcuș sau oricare alt aliment care conține gluten. Dar sunt din ce în ce mai multe persoane cu boala celiacă sau cu alergie ori cu hipersensibilitate la gluten care nu pot mânca niciunul dintre aceste alimente fără ca sănătatea să le fie afectată.

Ce este, de fapt, acest gluten despre care auzim vorbindu-se foarte des? 

Glutenul este o proteină care se găsește în grâu, secară și orz și în orice aliment obținut din aceste cereale. Este cel care, în combinație cu apa, face ca aluaturile să fie elastice, să fie pufoase, să crească la dospit și la copt. 

Atunci când există însă o predispoziție genetică, o sensibilitate, organismul percepe glutenul ca pe un ”inamic” ce ar trebui eliminat. Fără a intra în detalii medicale (pentru că nu suntem de specialitate), pe scurt am putea spune că sistemul imunitar atacă glutenul, dar odată cu acesta atacă și mucoasa intestinală. Iar distrugerea mucoasei intestinale duce, în timp, la apariția carențelor nutrivite, anemie, probleme digestive severe.

Din fericire, există multe tipuri de făină fără gluten. Acestea se comportă asemănător cu făina de grâu, dar de cele mai multe ori se folosesc în combinații cu alte făinuri.

Făina de orez

Se poate folosi și ca atare, dar nu în cantități mari (devine lipicioasă), și se poate combina și cu alte tipuri de făină fără gluten, mai ales pentru aluaturile pufoase – pâine, chec, cozonac. Se folosește pentru diferite aluaturi de prăjituri, brioșe, tarte sau biscuiți, pentru prepararea sosurilor și budincilor (ca agent de îngroșare). 

Pentru aluatul de pâine, de exemplu, puteți folosi un amestec de ¾ făină de hrișcă și ¼ făină de orez. Timpul de coacere este ceva mai îndelungat decât în cazul preparatelor cu făină de grâu, iar temperatura este mai redusă.

Făina de orez brun conține mai mulți nutrienți și fibre decât cea de orez alb.

Făina de migdale

Această făină se obține din măcinarea migdalelor crude, curățate de coajă. O puteți face și acasă, dacă aveți un robot de bucătărie. Este o făină cu textură ușoară, se aseamănă cu făina de grâu, doar că are o aromă subtilă de migdale. Se poate folosi pentru orice aluat de cofetărie, de la brioșe și fursecuri, la checuri, blaturi de tort și de prăjituri. Nu se recomandă folosirea făinii de migdale în aluaturile care necesită dospire, fiind o făină care crește greu. Dar o puteți folosi, de exemplu, în aluaturi cu ouă, unt și lapte.

Făina de hrișcă

Are culoarea mai închisă și poate modifica ușor gustul preparatelor în care se folosește, gustul predominant fiind cel de nucă. Dacă vă plac clătitele, încercați-le cu făină de hrișcă. După ce le prăjiți, adăugați doar miere și ceva nucă măcinată și veți avea un desert pe cinste! Se mai poate folosi în aluaturi cu drojdie, cum este cel de pâine, dar și în aluaturile pentru brioșe, checuri, pancakes (clătite americane). Făina de hrișcă se combină bine cu amidonul de porumb și făina de tapioca.

Făina de mei

Este o făină bogată în proteine și minerale, are gustul ușor dulceag și se recomandă combinarea cu alte tipuri de făină. Se poate folosi în aluaturile de pâine, pizza și lipii, clătite și prăjituri.

Făina de năut

Alături de cea de orez, făina de năut are o mulțime de întrebuințări. Astfel că se poate folosi la îngroșarea sosurilor și budincilor, tocănițelor, supelor, cât și în prepararea aluaturilor de dulciuri. Pentru un aluat care are nevoie de dospire, combinați făina de năut cu cea de orez sau de cartofi. 

Din făina de năut puteți face și hummus. Puneți la fiert 2 căni de apă cu una de făină de năut și un praf de sare. Amestecați bine până ajunge la o consistență mai groasă, dați deoparte și lăsați să se răcorească. Adăugați apoi pasta de susan (tahina), usturoi zdrobit, ulei de măsline, zeamă de lămâie și, opțional, un praf de chimen pisat.

Pentru a-i asigura prospețimea mai multă vreme, împărți făina de năut în cantități mai mici, pentru o singură folosire, și o puteți congela.

Făina de cartofi

Așa cum poate vă și așteptați, acest tip de făină are o aromă intensă de cartof, ceea ce o face potrivită pentru aluaturile de pâine. Sau de clătite. Făina de cartofi și amidonul de cartofi nu înseamnă același lucru, procedeele de obținere fiind diferite. De asemenea, amidonul nu absoarbe apa, pe când făina de cartofi da. Amidonul se folosește mai mult ca agent de îngroșare, pentru supe, sosuri dulci sau sărate, și poate fi folosit împreună cu alte tipuri de făină.

După desigilarea pungii, la fel ca și în cazul celorlalte făinuri, trebuie ferită de spațiile umede.

Făina de soia

Obținută din măcinarea boabelor de soia, făina este și ea o sursă importantă de aminoacizi și antioxidanți. Se recomandă folosirea ei, în cantități mici, în combinație cu făina de orez și de mălai, la îngroșarea sosurilor, supelor, în aluaturi de pâine și diferite produse de cofetărie – brioșe, prăjituri, checuri.

Surse documentare:
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/de-ce-este-important-sa-stii-despre-boala-celiac

Foto: pixabay.com