fbpx

Tiramisu, un îndemn de nerefuzat!

Multe rețete au în spate o istorie fascinantă, dar nu toate poveștile sunt atât de controversate precum cea a celebrului desert al italienilor, tiramisu.

De ce spunem asta? Foarte simplu: pentru că numele acestui minunat desert tira mi sù înseamnă ia-mă, înșfacă-mă! Și poate unii dintre voi rezistă acestui îndemn, dar noi nu prea. Și pentru că ne-au fascinat și multiplete dispute privind rețeta originală, am căutat să-i aflăm povestea până la capăt.

Nu mare ne-a fost mirarea, însă, să aflăm foarte repede că nu se știe nici de această dată care este originea exactă a rețetei. Deși este una renumită și cu particularități clare, răspunsul diferă în funcție de pe cine întrebați. În unele locuri se precizează că tiramisu a fost inventat în anii 1970 de un bucătar pe nume Roberto ”Loli” Linguanotto. 

Alții spun că originile sale datează din 1800 și îl plasează în Treviso. Aici povestea se încinge oarecum, pentru că apariția rețetei îi este atribuită unei madamme care conducea o casă de toleranță din centrul orașului Treviso. Iar numele ar avea legătură mai degrabă cu meseria practicată de mii de ani. Mai mult decât atât, se pare că acest desert era considerat un afrodisiac și le era servit clienților la sfârșitul serii pentru a-i revigora și a rezolva problemele pe care le-ar fi putut avea cu îndatoririle conjugale la întoarcerea la soții.

Accademia del tiramisu, una dintre sursele noastre documentare, consideră că motivul pentru care adevărata origine a desertului a fost ascunsă sau lăsată în umbră ar fi brusca infuzie de decență a sfârșitului de secolul XIX. O fi sau nu așa, nu avem să fim siguri.

Așa cum rețin surse serioase, ca Enciclopedia Britannica, originea tiramisu-ului este una destul de recentă, poate chiar a bucătarului Roberto „Loly” Linguanotto, care a vrut să brodeze pe marginea rețetei de sbatudin pentru restaurantul său din Treviso, Le Beccherie, numindu-l tiremesù, cum apare în dialectul local. 

Totuși, o rețetă publicată în 1959, urmărește povestea desertului nostru până în Udine, în regiunea Friuli-Venezia Giulia. Acea rețetă îi aparținea lui Norma Pielli, care deținea un restaurant popular printre excursioniștii din regiunea alpină. Rețeta lui folosea mascarpone, spre deosebire de cea a lui Linguanotto, care rămăsese fidelă gălbenușurilor.  Este motivul pentru care Ministerul Agriculturii din Italia a acordat Friuli–Venezia Giulia denumirea PAT (produs alimentar tradițional) pentru tiramisu. Bineînțeles, însă, că oficialii din Treviso și Veneto resping această alegere ca fiind nelegitimă.

Și pentru că am ajuns la ingrediente, aici se mai spulberă un mit. Cele șase ingrediente principale folosite sunt ouăle, pudra de cacao, cafeaua, zahărul, mascarpone și savoiardi, pișcoturile. Desigur, există variante ale acestei rețete care experimentează puțin mai mult cu ingredientele. Dar cele șase ingrediente principale nu sunt nici pe departe la fel de contestate cum este originea acestui minunat desert, tiramisu!

În destul de scurta sa viață, Tiramisu a reușit să se răspândească însă foarte repede și a devenit un bun internațional, sigur, cu arome italienești. 

Și are chiar și o aniversare, sărbătorită în Italia pe 21 martie. Totuși, în Treviso, acolo unde toți localnicii consideră că este locul de naștere al desertului, Ziua Tiramisu este sărbătorită pe 3 octombrie.

Vă propunem o rețetă cu gălbenușuri gătite la baie de aburi, potrivită chiar și pentru o viitoare mămică. Poftă bună să aveți!

Surse documentare:

https://www.britannica.com/topic/tiramisu
https://www.accademiadeltiramisu.com/en/the-origin-of-tiramisu-fact-and-legend/
https://true-italian.com/the-true-story-of-tiramisu-the-iconic-italian-desserts/