fbpx

Tradiții în duminica Floriilor

lalele

Celebrată de bisericile creștine în duminica de dinainte de Paște, sărbătoarea Floriilor marchează intrarea lui Iisus Christos în Ierusalim.

Duminica Floriilor este numită în culturile occidentale și Duminica Patimilor, fiind prima zi a Săptămânii Mari. Cu o săptămână înainte de Înviere, Iisus Christos a intrat în Ierusalim, pe un asin, fiind  înconjurat de cei 12 apostoli, iar mulţimea adunată pentru marea sărbătoare a Paștelor l-a întâmpinat cu ramuri de măslin şi finic. În multe biserici, ziua este asociată cu binecuvântarea și procesiunea palmierilor (sau frunze de curmal, crenguțe din copacii locali ori sălcii, cum este obiceiul la noi, dar nu numai). 

Denumirea populară a sărbătorii – Floriile – are origini păgâne, provenind de la zeiţa romană a florilor, Flora, zeiţa reînvierii naturii, care era sărbătorită la 28 aprilie prin ramuri înverzite simbolizând renaşterea naturii. În timp, creştinii au suprapus Sărbătoarea Floriilor peste prăznuirea Intrării Domnului în Ierusalim. 

În cultura populară românească, se crede că la Florii înfloresc urzicile, iar popular ziua se mai cheamă și Nunta Urzicilor. Substitutul lor vegetal sunt ramurile de salcie, simbol al fertilității şi vegetaţiei de primăvară. Rupte şi sfinţite la Florii, ramurile de salcie se păstrează la icoană şi se folosesc în momente de grea cumpănă ale anului: grindină, furtuni, inundații, secetă ori boală. Sălcuțele împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele caselor, dar și crucile mormintelor.

Sunt zone din țară unde în ziua de Florii se scoate Mărţişorul primit la 1 martie şi se agaţă într-un măceş sau într-un pom înflorit, sau se scot în curte, la soare şi aer, hainele şi zestrea fetei de măritat. Sunt și locuri unde fetele culegeau Năvalnicul, o plantă folosită în descântecele de dragoste. Semnificaţiile obiceiurilor legate de reînvierea naturii la Florii sunt strâns legate de cultul moşilor şi strămoşilor: se pomenesc morţii, se curăţă cimitirele, se seamănă flori şi se înfig ramuri de salcie în morminte, sunt invocate spiritele morţilor în actele de divinaţie. 

O parte dintre tradițiile asociate din vechime cu sărbătoarea de Florii s-au păstrat în Europa, dar mult diluate față se secolele trecute. 

Spre exemplu, în Rusia secolelor XVI-XVII sunt documentate procesiuni pe măgar, în diferite orașe, dar cea mai importantă în Novgorod, apoi la Moscova. Patriarhul Moscovei, reprezentându-l pe Christos, călărea pe un „măgar” (de fapt, un cal drapat în pânză albă), iar țarul Rusiei însoțea, cu umilință, cortegiul pe jos. Petru I a fost cel care, în secolul al XVIII-lea, a pus capăt obiceiului.

În Grecia, după slujbă, credincioşii primesc o mică cruce împreună cu un buchet din ramuri de dafin, numit “vaya”, care este ţinut la icoanele din casele credincioşilor, similar obiceiurilor ramurilor de salcie din ţara noastră. Tot la greci există obiceiul ducerii la cimitir a unor ramuri binecuvântate, iar în ţările latine există, de asemenea, obiceiul punerii sau plantării ramurilor sfinţite la mormintele celor dragi.

În Germania, Duminica Floriilor se numeşte Duminica Verde datorită florilor şi ramurilor specifice sărbătorii, iar în Slovacia, copiii realizează pentru procesiune un copac, ale cărui ramuri se crede că au proprietăţi tămăduitoare. Obiceiul împodobirii unui copac este prezent şi în Polonia, unde este împodobit cu flori, în Ţările Baltice, unde este împodobit cu flori uscate şi cereale, şi în Austria, unde este decorat cu mere şi covrigi. În Bulgaria, Duminica Floriilor este cunoscută ca Tsvetnitsa (tsvete = floare) sau Vrabnitsa (varba = salcie), adică Ziua Florii. Și la ei cei care poartă nume de flori sunt sărbătoriți în această zi.

În Italia, frunzele de palmier sunt întâlnite împreună cu ramuri mici de măslin, ușor de găsit în climatul mediteranean. Acestea sunt prinse la intrările casei până la Floriile din anul următor. Ramuri mici de măslin sunt adesea folosite pentru a decora prăjiturile tradiționale de Paște, împreună cu alte simboluri ale nașterii, cum ar fi ouăle.

În Duminica Floriilor, întreaga creștinătate sărbătorește cu o masă în familie, de obicei după liturghia la biserică. În calendar se precizează că este dezlegare la pește, așadar acesta constituie meniul principal.

Dacă nu v-ați făcut deja planuri de meniu, vă recomandăm trei rețete, sigur una dintre acestea va fi pe gustul întregii familii:

Surse documentare:
Dictionar de mitologie romana, Ion Ghinoiu, Editura Univers Enciclopedic, 2013
https://en.wikipedia.org/wiki/Palm_Sunday
https://www.britannica.com/topic/Palm-Sunday
https://www.frenchpod101.com/blog/2020/03/27/dimanche-de-rameaux/

Foto: pixabay.com

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un

 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal