fbpx

Universul castraveților

”Castravetele este un fruct dicotiledonat de culoarea galben-verzuie, face parte din familia curcubitaceelor, are tulpina în formă de vrej, se înmulțește prin semințe și are peste 98% apă. GATA !”

Cu siguranță mulți dintre voi își mai amintesc sketch-ul cu Florin Piersic în rol de dascăl de școală veche și școler neinstruit de asemenea, o scenetă adaptată după I.L.Caragiale. Ideea e că după tare multă vreme, unii și astăzi putem să recităm fără bâlbe principalele caracteristici ale bietului castravete, iar ”povestea cu castravetele” a rămas vorbă și referință în limbajul curent, datorită exclusiv darului actoricesc al Piersicului. De data aceasta, însă, ne vom referi strict la castraveți, deși am făcut așa, o voltă, exact cum îi place și sus-amintitului să spună o poveste!

Așadar, castravetele nostru este rudă cu dovlecelul și dovleacul, fiind o viță târâtoare, provine din India și este cultivat în regiuni tropicale și temperate. Se cultivă în numeroase varietăți, datorită diversității fructelor. 

Consumat cu coajă, în stare crudă, castravetele are un aport de 20 kcal la 100 grame, din care carbohidrați aproximativ 3,63 g, grăsimi 0,11 g, proteine 0,65 g, vitamina B1 0,027 mg, vitamina B2 0,033 mg, vitamina B3 0,098 g, urme de vitamina B6 și B9, vitamina C 2,8 mg, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.

Dicotiledonatul nostru este la loc de cinste și în industria cosmetică, iar o mască de castraveți făcută acasă vă va surprinde, dacă nu ați încercat-o până acum. Sigur, de preferință ar fi să aveți un castravete cultivat cât mai natural, nechimicalizat. 

Datorită calităților terapeutice, poate fi utilizat ca remediu natural în tratamentul iritațiilor intestinelor, reumatismului, gutei și arsurilor solare. De asemenea, acesta este un bun laxativ și contribuie la eliminarea toxinelor din organism.

După cum bine știm, castraveții se pot conserva, în saramură sau oțet, în combinație cu diverse plante aromatice. Deși procedeul de murare reduce conținutul de vitamine din legume, le păstrează, totuși, în niște valori crescute față de alte procedee de conservare (de exemplu, fierberea). În plus, le conservă pentru mai mult timp. 

Includerea în alimentație a castravetelui are o lungă tradiție, care începe acum 3000 de ani în Asia. În Europa a ajuns încă de pe vremea Imperiului Roman. Se spune că de la masa  împăratul Tiberius nu lipseau niciodată castraveții, indiferent de anotimp, motiv pentru care a fost dezvoltat pentru prima dată un sistem artificial de creștere a fructelor și legumelor în condiții speciale, similar cu o seră agricolă. În Imperiul Roman, sistemul de creștere era combinat. Pe timpul zilei vasele cu plante de castravete erau ținute la soare, apoi puse la adăpost în zone acoperite, la căldură, sau erau acoperite cu pânză îmbibată cu ulei, pentru a nu permite circulația curenților de aer. Aceste pânze erau numite specularia.

Cum folosim castraveții

Sigur că sunt multe varietăți de castravete, dar de cele mai multe ori o să găsim pe piață castraveții mici-mici, cornichon, castraveții de grădină comuni, cu dimensiune de până la 10 cm, și castraveții cunoscuți la noi drept Fabio, cei mai mari, care seamănă cel mai mult cu zucchini. 

Deși majoritatea celor care mai conservă acasă legume și fructe, preferă să pună pe iarnă castraveți de grădină de dimensiuni ceva mai mari, ar fi bine să îi păstreze pe aceștia pentru murarea în saramură, iar pentru oțet să folosească cornichon. Sunt cei mai buni la salatele noastre boeuf, dar și pentru sos tartar

În ce privește castraveții de grădină, sunt ideali conservați în saramură, pentru a adăuga probioticele necesare mâncărurilor grele de iarnă. Sigur, în formă proaspătă sunt perfecți pentru salatele noastre de vară sau chiar pentru supele reci cu castravete și iaurt. Dacă avem nevoie, însă, de castraveți fără semințe, zonă unde este cea mai mare cantitate de apă din castravete, este bine să ne orientăm către castraveții de dimensiuni mai mari, mai ales Fabio. De obicei aceștia se folosesc și pentru tzatziki.

Cum alegem castraveții

  • Culoarea castravetelui este de la galben la verde închis, iar în funcție de soi, trebuie să fim totdeauna atenți ca atunci când îi cumpărăm să aibă culoarea specifică. 
  • Evitați-i pe aceia a căror culoare nu este uniformă
  • Să fie fermi la atingere. Nu cumpărați castraveți cu coaja deshidratată
  • Castraveții de grădină au țepi foarte fini – aceștia sunt inclusiv un indiciu pentru prospețimea lor
  • Dacă în capăt se mai vede o urmă din floarea de castravete, cu siguranță aceștia sunt proaspeți

Cum se depozitează castraveții

Castraveții sunt foarte sensibili și se strică repede dacă sunt expuși la căldură.

  • Dacă nu aveți cămară răcoroasă, depozitați-i în lădița frigiderului
  • Cel mai bine se păstrează într-o pungă de plastic, cu fermoar
  • Nu îi țineți în apropierea fructelor care conțin etilenă (mere, pere etc.)

Surse documentare:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Castravete
https://gardenerspath.com/plants/vegetables/top-cucumber-varieties/

Foto: pixabay.com

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un
 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal