fbpx

Usturoiul ursului – leurda

leurda

Pentru cine nu a întâlnit-o până acum, leurda este o plantă de talie medie-mică, cu frunze cărnoase, seamănă cu cele ale usturoiului, de altfel, cu care se și înrudește, dar sunt mult mai late, așa, ca lăcrămioarele.

După gust, am putea spune că este un usturoi verde sălbatic, pentru că o găsim la margini de pădure în toată Europa Centrală. La noi crește în voie în pădurile din Muntenia, Transilvania şi sudul Moldovei. 

Pentru că a crescut liberă, neatinsă de mâna omului, se pare că a ajuns să aibă mai multe beneficii terapeutice decât ruda ei apropiată despre care știm deja că este de folos în multe momente.

Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) pentru că anticii știau destul de bine că este preferata urșilor care se vitaminizează imediat ce ies din hibernare. De altfel, se spune că frunzele de leurdă apar exact înainte ca animalele să iasă din bârlog, fiind un semn al primăverii și al vremii însorite.

Frunzele de leurdă au componente asemănătoare cu cele ale usturoiului, predominând sulfura de alil, care imprimă gustul şi mirosul caracteristice tuturor speciilor din genul Allium

Leurda conţine, de asemenea:

  • Carotenoizi
  • Vitaminele A şi C
  • Complexul B
  • Ulei eteric complex
  • Săruri minerale, calciu, fier, fosfor, natriu, magneziu, cupru
  • Proteine

Consumul de leurdă, gătită sau ca remediu naturist, poate fi urmărit în mai multe țări din Europa încă de secole. Era folosită drept tonic, grație proprietăților antiseptice, antibacteriene și purifiante.

Beneficiile consumului de leurdă:

  • poate avea un impact benefic asupra colesterolului mărit și hipertensiunii, un consum regulat fiind asociat cu reducerea riscului afecțiunilor cardiovasculare 
  • are efect depurativ, detoxifiant, antiseptic, antiviral, antimicrobian
  • în uz extern, sub formă de cataplasme sau comprese, ameliorează simptomele leziunilor cutanate cronice sau durerilor reumatice.

Contraindicații:

  • în perioada alăptării, pentru că poate modifica gustul laptelui matern   
  • Persoanele cu stomac sau colon sensibil trebuie să o consume cu precauţie, deşi este mai bine tolerată decât usturoiul.

La leurdă sunt comestibile și frunzele și florile. Frunzele tinere sunt delicioase adăugate la supe, sosuri și pesto. Frunzele apar în martie și atunci sunt cel mai bune, când sunt tinere. Florile apar din aprilie până în iunie și pot fi adăugate la salate și chiar în sandvișuri. De asemenea, puteți adăuga leurdă în tocănuri și curry sau chiar să presărați frunze tocate în salate și marinate pentru carne de pui și de vită.

Experții în nutriție recomandă ca leurda să fie consumată în special proaspătă, pentru că în urma gătirii sau deshidratării se pierd multe dintre substanțele active și din nutrienții conținuți de plantă, în special vitaminele. 

Leurda poate fi consumată și simplă, ca salată, cu un strop de oțet de mere, un vârf de cuţit de sare şi o jumătate de linguriţă de ulei. Într-o cură cu leurdă, se consumă o astfel de salată o dată pe zi, în prima parte a zilei. Este foarte bine tolerată de ficat şi, deşi are gust de usturoi, nu lasă aceeași senzație ca acesta după ce e consumată.

Iată și câteva rețete încercate de noi:

Surse documentare:
https://doc.ro/dieta-si-sport/leurda-sau-usturoiul-salbatic-proprietati-si-beneficii
https://ro.wikipedia.org/wiki/Allium_ursinum
https://www.countryfile.com/how-to/food-recipes/wild-garlic-guide-where-to-find-how-to-cook-it-and-recipe-ideas/
https://www.organicfacts.net/wild-garlic.html

Foto: pixabay.com

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un

 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal