fbpx

Vremea castanelor

castane comestibile

Culese deja în octombrie, din noiembrie și până după sărbătorile de iarnă mirosul castanelor coapte ne ademenește pe lângă aparatele de copt care chiar și prin București își mai fac apariția. Dar în Maramureș, prin Bihor și chiar în Banat, sunt la ele acasă, așa cum sunt și castanii comestibili. Iar dacă chiar nu le găsiți, sigur le veți întâlni la mai toate târgurile de Crăciun din Ungaria și până în Franța. Pe lângă vinul fiert și aromatizat și turta dulce, nimic nu strigă ”sărbătoare” mai bine decât castanele!

Mai rar se găsesc în supermarketurile noastre, dar în ultimii ani parcă le-am întâlnit ceva mai des, totuși. Nepreparate, pentru că sub formă de piure, la borcan, le găsim cam peste tot. Dar tot mai bune sunt făcute acasă!

Castanele comestibile sunt considerate delicatese, tocmai pentru că arborii nu cresc chiar peste tot. Arborele nu este unul pretenţios, însă are, totuşi, nevoie de unele condiţii climatice specifice. Castanul comestibil preferă zonele unde plouă mult, din acest motiv regiunea Baia Mare este renumită pentru plantaţiile sale de castani, iar mai spre sud, zeci de hectare de castan comestibil sunt în Gorj, la Tismana şi în Peştişani. Povestea spune că plantaţiile de castani de aici ar fi fost înfiinţate de ctitorul Mănăstirii Tismana, călugărul Nicodim, care a adus arborele de castan comestibil tocmai din Grecia, de la muntele Athos, acum mai bine de 500 de ani.

Castanul comestibil este cultivat în multe zone ale Europei, fiind cunoscut încă de pe vremea Romei antice, când a fost introdus treptat în regiuni mai nordice decât arealul său natural. Mai târziu, începând cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a început să fie cultivat de călugări în grădinile mânăstirilor. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi găsite în întreaga Europă, din Anglia până în România și din Italia până în Germania.

Există patru varietăți de castane comestibile: americane, europene, chinezești și japoneze. Atunci când sunt gătite (fierte sau la cuptor), castanele au o textura similara cu cartofii, dar sunt foarte dulci. De altfel, castanele au fost principalele produse de amidon în Europa, până la introducerea cartofului. 

Dacă mergeți într-o zonă unde cresc castani, pentru a recunoaște arborele cu fructe comestibile, este suficient să vă uitați la învelișul țepos. Acea carcasă spinoasă este clar diferită de cele sălbatice, țepii fiind mult mai lungi, mai fini și mai deși. În plus, în interior sunt câte 2 sau 3 fructe, mai plate decât castanele sălbatice și cu un mic vârf. Seamănă cu o inimioară!

Beneficiile castanelor

  • Sursă bună de antioxidanți – inclusiv vitamina C și alți nutrienți și compuși vegetali care protejează celulele de deteriorare și pot ajuta la protejarea împotriva bolilor cronice.
  • Castanele pot ajuta la protejarea inimii de stresul oxidativ. Sunt, de asemenea, o sursă bună de potasiu, important pentru reglarea tensiunii arteriale
  • Bogate în fibre, care susțin funcția digestivă. Fibrele acționează, de asemenea, ca un prebiotic, alimentează bacteriile intestinale și, la rândul lor, ajutând la menținerea unui intestin și mediu intestinal sănătos.
  • Pot ajuta la reglarea glicemiei – deși au mai mulți carbohidrați decât alte nuci, fibrele suplimentare pe care le conțin ajută la reglarea eliberării lor. Iar antioxidanții par să îmbunătățească răspunsul celulelor noastre la insulină
  • Pot ajuta chiar la controlul greutății, tot prin aportul de fibre. De asemenea, au mai puține grăsimi și calorii. În plus, sunt studii care sugerează că adăugarea castanelor comestibile în dietă poate reduce acumularea de grăsime de pe abdomen

Castanele dulci sunt utilizate ca ingredient mai ales de către fabricanții de ciocolată și delicatese, fiind frecvent coapte sau prăjite. Sub forma lor prăjită sunt foarte apreciate în Franța, Italia și, mai ales, în Corsica. Coacerea sau prăjirea se pot face fie integral, fie sub formă granulară, obținându-se un fel de făină. Există chiar o varietate de mămăligă corsicană (denumită polenta sau pulenta) care folosește ca ingredient de bază făină dulce de castane comestibile.

Cum se coc castanele, vedeți aici.

Piure de castane

  • Spălați castanele
  • Crestați fiecare fruct în parte, în zona dinspre vârf, pe partea mai plată
  • Așezați-le într-un singur strat pe hârtie de copt, în tavă la cuptor
  • Coaceți pentru aproximativ 20 de minute, dar la jumătatea timpului întoarceți-le
  • Lăsați la răcit, decojiți fiecare castană în parte
  • Într-un vas ceva mai înalt puneți apă la fiert, adăugați zahăr și apoi lăsați castanele să fiarbă până aproape se elimină lichidul. 
  • Adăugați vanilie
  • Strecurați apa și puneți castanele în mixer 
  • În funcție de cât de densă doriți consistența piureului, adăugați sau nu din apa cu zahăr în care au fiert sau puneți lapte.
  • Odată răcit, poate fi păstrat în frigider până la 10 zile, dar poate fi și congelat

Piureul de castane se mănâncă simplu sau cu frișcă ori ciocolată:

  • Întindeți peste pâine prăjită, vafe sau clătite
  • Amestecați în iaurt simplu, brânză ricotta sau fulgi de ovăz
  • Amestecați piureul în glazură pentru o prăjitură sau cupcake

Foto: pixabay.com

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un
 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal