Prăjitura în straturi succesive de foi şi cremă de cacao cu unt poate nu mai este astăzi deliciul de la curţile imperiale, aşa cum se întâmpla odinioară, dar cu siguranţă nu şi-a pierdut farmecul.
În cofetăriile tradiţionale transilvane sau imediat după graniţa cu Ungaria, la Seghedin, dar mai ales în Budapesta, tradiţia nu se pierde, iar desertul imaginat în 1885 pentru a fi gustat de Împăratul Franz Josef şi Împărăteasa Elisabeta este neschimbat.
Jozsef C. Dobos deţinea, la Budapesta, un magazin gourmet de renume la acea vreme, cu produse de import într-o perioadă în care transportul mâncării pe distanţe lungi nu era la îndemâna oricui. Acolo puteau fi găsite felurite brânzeturi, diferite soiuri de vin, pâine şi chiar prăjituri. Renumele european şi l-a căpătat, însă, cu Tortul Doboş, rămas în istorie şi degustat cu plăcere în continuare.
Desertul a fost prezentat pentru prima dată la Expoziţia Naţională de la Budapesta, în 1885, iar cei doi suverani austro-ungari, Franz Josef şi Sissi, au fost între primii care l-au gustat. De altfel, Dobos a devenit, ulterior, furnizor al Curţii Regale şi Imperiale.
Cu glazura sa simplă şi elegantă din zahăr caramelizat, cu gustul intens de cacao al cremoasei umpluturi cu unt sau poate prin construcţia în straturi, cu o aparenţă minimalistă raportat la vederile vremii, a cucerit degustătorii, iar prăjitura a devenit extrem de populară în întreaga Europă. Cum unii ştiau tortul, dar nu-i cunoşteau originile, l-au numit şi tortul tobă, iar asta nu pentru forma lui rotundă care aduce, cumva, cu o mică tobiţă, ci pentru că Dob, în maghiară, înseamnă tobă. Totuşi, numele şi l-a primit de la cel care l-a creat, indiferent de unde îi venea acestuia numele…
Iar inventatorul sau mai bine zis creatorul tortului Doboş a vrut să ofere lumii nu doar o imagine, ci mai degrabă un desert relativ uşor de păstrat, pentru că posibilităţile de răcire la acea vreme nu erau la îndemână, iar cremele sunt de obicei cele mai perisabile. Aşadar a pus la punct această cremă cu unt care cuprinde, în reţeta originală, unt de cacao, pe lângă ciocolată belgiană. Iar aceasta se poate spune că a fost adevărata lui invenţie, pentru că la vremea respectivă umpluturile pentru prăjituri erau pe bază de smântână sau frişcă, iar noi avem la Doboş o cremă de ciocolată, o raritate la acea vreme, care nu necesită nici coacere.
Tortul original este rotund, are cinci foi simple şi a şasea cu glazură de zahăr ars, iar în timpul vieţii cofetarului mulţi au încercat să îl copieze, dar nimeni nu a putut să îl reproducă exact. Doboş însuşi a fost cel care a dus reţeta în Europa, pregătind tortul său în diverse locuri şi sfârşind prin a-l exporta în cutii special destinate, din lemn.
Reţeta originală a fost donată, în 1906, breslei cofetarilor din Budapesta.
