Ne-am obișnuit să credem că mâncăm foarte multă carne, noi, românii, dar statisticile nu arată chiar așa. Totuși, vechea glumă cu nu e pasăre ca porcul, pare să aibă la bază un mare adevăr. La capitolul pui, cantitatea consumată pe an, în România, reprezintă aproximativ jumătate din cea de porc.
Practic, mâncăm, anual, 30-32 de kilograme de carne de porc, faţă de media europeană de 40-45 de kilograme. Consumul de carne de pasăre este de 15-20 de kilograme pe an, de asemenea sub media europeană, de 23-24 kilograme. Carnea de vită reprezintă doar 10% din consumul total de carne din România, faţă de 40% în UE.
Atunci când nutriționiștii vorbesc despre alegeri sănătoase, peștele este pe primul loc, urmat de carnea de pasăre și vită, pe ultimul loc fiind porcul. Așadar, chiar dacă nu mâncăm multă carne, alegerile noastre culinare nu sunt dintre cele mai fericite, dacă ne ghidăm după acest principiu.
Revenind la carnea de pasăre, ce părți alegem pentru rețetele noastre este la fel de important ca și modul de pregătire.
Fript, la ceaun sau pe grătar
Cu puțin curaj, putem găti și un pui întreg, dar bine ar fi să fie mai mic. Altfel, pentru grill și ceaun sunt ideale aripioarele, pentru că se pregătesc repede și sunt crocante la exterior și rămân moi în interior. Pulpele de pui ar trebui crestate sau dezosate pentru a putea fi preparate corect termic. Este obligatoriu să le păstrăm cu piele, altfel se usucă. Este motivul pentru care pieptul de pui nu va fi prea agreat pe grătar decât de cei care au, eventual, recomandări medicale în acest sens.
Dacă insistați să frigeți carnea de pui fără piele, este esențial să o protejați de căldura directă. Ori o ungeți cu ulei, ori marinați puiul înainte pentru a păstra pelicula la exterior (încercați și marinarea în iaurt cu condimente, indiene sau nu). Și din același motiv, pentru a nu se usca foarte tare, din piept de pui mai bine faceți frigărui și puneți bucățile tăiate pe bețe, intercalate cu felii de legume sau chiar fructe.
La cuptor
Este una dintre cele mai simple variante, carnea fiind fragedă și gustoasă, și foarte potrivită dacă vreți să pregătiți puiul întreg. Nu este nevoie să adăugați apă în tavă, puiul întreg se frige la temperatură mare la început, până capătă culoare, apoi se dă focul mai încet. Se verifică cu un băț de bambus. Zeama lăsată după împungere trebuie să fie translucidă.
Pulpele de pui sunt perfecte la tavă, cu sau fără sos, după preferințe. Dacă alegeți varianta fără sos, nu este nevoie să adăugați niciun fel de lichid. Dacă sunt destul de grase, nici grăsime, doar să le condimentați. Este de preferat să puneți piperul și chiar boiaua spre final, este suficient să aibă sare destulă pentru a fi gustoase.
Gătirea la cuptor are și avantaje și dezavantaje, date de același lucru: timpul mai îndelungat de preparare. Dacă nu vă grăbiți, până este gata mâncarea puteți face orice altceva. Dacă sunteți pe fugă, folosiți grill-ul sau tigaia.
Fierbere
Dacă vreți să obțineți o supă delicioasă sau o bază pentru alte mâncăruri, căutați o pasăre de curte sau cât mai aproape de această variantă. Oricum, pentru supă nu are sens să irosiți o pasăre întreagă. Sunt suficiente gâtul, aripile, spatele și organele (mai puțin ficatul, pentru că se va tulbura zeama). Același lucru este valabil și dacă vrem să facem ciorbă de pui.
Pentru o tocăniță, însă, se schimbă lucrurile. Practic, tot ce nu a intrat la supă/ciorbă intră la fiert în tocană ori mîncare scăzută. Dacă ați avut o pasăre zdravănă, tăiați aripile în așa fel încât să puneți vârfurile în supă/ciorbă și restul în mâncare. Așa, nimic nu se pierde, totul fiind valorificat nu numai fizic, ci și din punct de vedere al gustului!
Sotat sau cu legume la tigaie
Pulpele dezosate sunt perfecte dacă vrei să gătești puiul repede, la tigaie, fără să îl prăjești, însă. Odată gătit, poate fi adăugat orice fel de sos și continuată pregătirea termică la tigaie, cu capacul pus. Este o varianta simplă, ușoară, gustoasă și foarte rapidă, prin care carnea de pui își va păstra frăgezimea și va primi toate aromele din legumele sau sosul adăugate.
Prăjire
Prăjirea în ulei nu este cea mai recomandată metodă de gătire a cărnii, dar sunt rețete unde nu o putem evita. Șnițelul parizian din piept de pui, de exemplu, ori aripioarele pane.
Uleiurile au și ele puncte diferite de ardere, așadar optați mai bine pentru uleiuri rafinate mononesaturate, neutre ca gust și neafectate de temperaturi ridicate (de exemplu de măsline), nerafinate mononesaturate (ulei de măsline extravirgin) sau saturate. Dacă nu are alte specificații pe etichetă, evitați pentru prăjit la ceaun, de exemplu, la temperaturi foarte înalte, uleiul de floarea-soarelui.
Acolo unde însă doar căliți ușor carnea, ca la tocană sau ficăței de pasăre, alegerea uleiului nu este chiar atât de importantă. Totul este să nu îl ardeți și exclus să îl refolosiți!
