fbpx

Roșu ca racul!

O delicatesă aproape uitată în bucătăria românească, racul local reîncepe să își facă apariția mai ales pe piețele pentru export, pentru că micile ferme de raci pot fi afaceri profitabile, susținute și cu fonduri europene.

Așadar, dacă pentru străinătate racul se păstrează în meniuri, oare de ce l-om fi uitat noi? Nu de alta, dar creveții sunt la loc de cinste în meniurile restaurantelor mai mult sau mai puțin celebre.

Carnea crustaceului conține multe proteine și foarte puține grăsimi, iar acestea din urmă sunt chiar Omega-3. În plus, vorbim și de alte substanțe nutritive, cum ar fi calciu, iod, vitaminele E și B. Pe scurt, racul este un produs dietetic unic, iar carnea lui are și un gust excelent.

Deși se spune că e de preferat să îi consumăm în lunile cu R, probabil povestea a fost împrumutată de la puii de baltă, nu de alta, dar nu prea sunt raci în perioadele respective. De fapt, cea mai bună perioadă a anului pentru pescuit ori recoltat este din mai până în octombrie. 

În ianuarie sau februarie, toate artropodele sunt în ascunziș, din cauza frigului, așa că pescuitul este neproductiv, ca urmare și consumul. Din februarie și până la sfârșitul lunii aprilie, racii nu pot fi prinși, pentru că sunt în perioada de reproducere. Ceea ce ne aduce în luna mai, o lună fără R.

Dar din iunie începe o perioadă lungă, care durează până la sfârșitul toamnei, în care capturarea racilor este foarte eficientă, iar rețetarul poate fi deschis pentru preparare.

Este demn de remarcat faptul că racii trăiesc doar în apă curată și bogată în oxigen, fără impurități industriale și ori de canalizare, dăunătoare. De altfel, locul unde găsim raci în natură ar putea fi un indicator al curățeniei mediului. O scădere accentuată a populației de raci într-un iaz este un semn clar al poluării moderate sau severe a apei. 

Ca urmare, ce motive ar fi să nu aflăm ce facem cu racii, odată aduși în bucătărie.

Racii potriviți pentru consum este obligatoriu să fie vii. Niciodată nu lăsați un rac fără urme de viață să se amestece printre ceilalți gata de pregătit. Racii cei mai buni sunt cei de mărime mare, în jur de 12-15 la un kilogram. Și cei mici sunt buni, dar trebuie să regândiți porțiile, pentru că nu se consuma în întregime, așadar se aruncă mult.

Ca și la creveți, trebuie curățate intestinele, dar operațiunea se face printr-o mișcare simplă. La baza cozii sunt 3 formațiuni cheratinoase, în formă de evantai. Cea din mijloc trebuie ușor, dar ferm trasă, și va ieși cu tot cu intestin.

Ulterior, racii curățați astfel se spală în mai multe ape, reci, și chiar dacă mișcă nu sunt periculoși.

Ca mod de preparare, totul este simplu, dar nu pentru oricine. Adică într-o oală cu apă clocotită, aromatizată cu dafin și usturoi și ceva mai multă sare, se aruncă toți racii vii, se pune capacul, se lasă în jur de 10 minute la fiert. Sunt gata când sunt roșii. Ca racul de roșii. Dar e bine să fie lăsați la răcit în apă. Mai puteți adăuga condimente, dacă preferați.

De mâncat, se poate mânca doar carnea din clești și coadă, restul se aruncă. Corpul se îndepărtează, cu tot cu conținut, printr-o simplă răsucire a capului de coadă. Carnea din coadă este mai ușor de scos decât din clești, datorită structurii.

Pot fi consumați ca atare, sau integrați unor rețete, cu sau fără sos.

  • Salată cu raci
  • Raci fierți cu mujdei, rețetă dobrogeană
  • Raci în sos roșu
  • Raci în vin
  • Raci cu orez
  • Raci la grătar
  • Raci prăjiți cu sos de smântână

Foto: pixabay.com

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un
 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal