Carnea de porc este cea mai populară carne roșie din lume, iar porțiunile slabe sunt bogate în proteine și conțin diverse vitamine și minerale, între care fosfor, seleniu și tiamină. Conține chiar mai multă tiamină decât alte cărnuri roșii, cum ar fi carnea de vită și miel. Carnea de porc este, de asemenea, o sursă bună de fier hem, abundent în carnea roșie, care este ușor absorbită de sistemul digestiv uman.
Trebuie reținut, însă că, având cantități diferite de grăsime, în funcție de porționare, compușii sunt ușor diferiți. Astfel, bucata respectivă poate fi plină de sodiu și grăsimi saturate, două lucruri care ar trebui evitate ca parte a unei diete sănătoase.
Ca urmare, dacă țineți o dietă cu conținut scăzut de sodiu din cauza îngrijorărilor legate de sănătatea inimii și/sau de a evita grăsimile saturate, ar trebui să consumați cele mai slabe și mai puțin procesate soiuri de carne de porc pe care le puteți găsi.
De reținut este și faptul că modul în care pregătiți carnea de porc va afecta conținutul de grăsime. Așadar, în loc să prăjiți, optați pentru grătar sau la proțap, în cuptor ori cu sosuri, în mâncăruri din familia tocanelor.
De asemenea, alegerea unor soiuri anume de porci din care provine carnea, ar putea să îmbunătățească substanțial lucrurile în ce privește sănătatea.
Mangalița este o rasă de porc atipică, apărută prin încrucișarea raselor ungureşti Bakonyi şi Szalontai cu mistreţul, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Genele de porc sălbatic sunt de 40%. Ceea ce a rezultat a fost un porc mult mai blănos, seamănă mai degrabă cu o oaie, de culoare neagră, roșie sau albă și cu dungile specifice mistrețului pe spate (se văd mai ales la godaci). Dar și cu o carne mult superioară calitativ celei cunoscute până atunci. Felul în care arată carnea de Mangalița este deosebit: carne marmorată, precum cea de vită, în care rizurile de grăsime (de la rasele domestice) se întrepătrund cu fibra porcului sălbatic.
Porcii Mangaliţa au fost crescuţi pe domeniile fermelor din Ungaria ale arhiducelui Franz Josef, la mijlocul secolului al XIX-lea, dar s-au diminuat odată cu prăbuşirea Imperiului, după Primul Război Mondial, şi au suferit un declin accentuat după apariţia porcilor albi (care cresc mult mai repede). Se pare că unul dintre neajunsurile creșterii porcilor Mangalița este faptul că se dezvoltă lent şi au nevoie de mult teren pentru a creşte, motiv pentru care nu pot fi produşi la nivel industrial. Din acest motiv, însă, rasa a fost foarte aproape de dispariţia completă: în 1988, existau în Ungaria doar 329 de scroafe din rasa Mangaliţa.
Lucrurile s-au schimbat în timp, între altele și pentru că au fost scoase în evidență calitățile acestei cărni, iar astăzi Mangalița a ajuns să se numească porcul-somon! Deși rasa are foarte multă grăsime, aceasta nu este atât de problematică cu cea a altor specii. Potrivit specialiştilor de la Institutul de Cercetări Alimentare, această carne are vitamine şi grăsimi bune în aceeaşi proporţie ca somonul, uleiul de măsline sau laptele de mamă. Practic, procentul de acizi graşi nesaturaţi din carnea de Mangaliţă ajunge la 70%, procent similar cu cel întâlnit în uleiul de măsline sau somon.
Slănina de Mangaliță este renumită pentru consistența sa deosebită, putând fi unsă pe pâine, ca untul. În plus, se remarcă și conținutul minim de colesterol.
În acest context, rasa Mangalița devine tot mai apreciată de crescătorii din fermele mici și gospodăriile de casă pentru carnea excepțională, deși în cantități mai reduse.
Există însă și o rasă românească de porci cu carne numai bună de mâncat: de Bazna. Aceasta s-a format în urma unor încrucișări nedirijate între scroafe de rasă Mangalița și vieri de rasă Berk, începând din anul 1872, în localitatea Bazna, din Transilvania. Noua rasă, hibrid, s-a răspândit în scurt timp în jurul orașelor Mediaș, Sighișoara, Sibiu și Făgăraș. Și, similar rudelor pe linie maternă, nici această rasă nu se pretează condițiilor de creștere intensivă, iar carnea are proprietăți asemănătoare celei de Mangalița, spun specialiștii și crescătorii. Și se pare că și seamănă destul de mult, atunci când tăiem o felie: este la fel de marmorată! Și se laudă și cu frăgezime, suculenţă şi aromă.
Crescătorii apreciază rasa pentru prețul practic dublu, la care poate fi vândută producția, comparativ cu alte rase de carne. În prezent, însă, porcii Bazna sunt mai mult o rasă de nișă, crescuți în număr foarte mic mai ales de oieri, care îi întrețin liberi pe pășuni, împreună cu oile.
Foto: pixabay.com
Surse documentare:
https://www.webmd.com/diet/pork-good-for-you
https://www.healthline.com/nutrition/foods/pork
https://www.healthifyme.com/blog/pork/
https://www.revista-ferma.ro/articole/zootehnie/de-ce-sa-cresti-porc-mangalita-consum-minim-profit-maxim
https://agrobiznes.ro/articole/porci-mangalita-avantaje-alimentatie-si-intretinere
https://agrointel.ro/5290/mangalita-porcul-somon-sau-uleiul-de-masline-cu-patru-picioare-recucereste-transilvania/
https://www.porci-bazna.ro/articole/gustul-spune-tot-la-porcul-de-bazna-48.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Porc_de_Bazna
https://agrobiznes.ro/articole/porcii-bazna-carne-delicioasa-si-nepretenti
