fbpx

Ceai sau infuzie?

Povestea ceaiului v-am spus-o deja aici, dar nu v-am spus atunci cât de benefic este să consumăm ceea ce noi numim generic ceai. De fapt, multe dintre acestea sunt infuzii de plante, așadar să pornim cu dezambiguizarea.

Se numește ceai propriu-zis cel care provine din planta de ceai, Camellia sinensis, și pe care îl găsim în variantele sale verde, alb, negru, oolong sau pu-erh. Majoritatea ceaiurilor pe care le găsim pe piață sunt amestecuri fie între plante din aceeași regiune, fie din mai multe zone, pentru a obține un gust cât mai bun.

Ceaiul verde

Ceaiul verde conține mai puțină cofeină decât cafeaua, dar suficient pentru a produce un efect. De asemenea, conține aminoacidul L-teanină, care poate funcționa sinergic cu cofeina pentru a îmbunătăți funcția creierului. Este recunoscut, de asemenea, pentru proprietățile sale curative, fiind recomandat inclusiv celor care încearcă să scadă în greutate. Este însă amintit și ca remediu pentru balonare, alergii ori acnee. 

Și pentru că am pomenit de acnee, acestea nu sunt singurele beneficii pe care le are legat de ten. Pliculețele de ceai verde odată folosite, pot fi reîntrebuințate după ce se răcesc pentru a estompa cearcănele. De asemenea problemele tenului gras mai pot fi reduse cu ajutorul acestuia.

Ceaiul verde la pliculeţ se lasă la infuzat între 1-3 minute, şi 2-4 minute dacă este vorba de ceaiul vrac. Temperatura de fierbere a apei este cuprinsă între 75-80 de grade Celsius.

Ceaiul negru

Prepararea ceaiului negru este simplă și durează doar câteva minute, iar beneficiile alegerii, destul de relevante. Puteți folosi fie pliculețe de ceai, fie direct frunze uscate și adaptați gustul după preferințe, iar organismul va primi un plus de energie. Consumul de ceai negru este legat și de ameliorarea stărilor de anxietate ușoară, dar și pentru durerile de cap. 

Dacă aveți rețineri în ce privește această alegere, pentru că amintirea ultimului ceai negru băut v-a lăsat un gust amar la propriu, încercați-l în variantele combinate cu iasomie, trandafir, vanilie Bourbon sau cu mentă. 

Ceaiul negru necesită o temperatură de fierbere a apei mult mai mare, între 95-100 de grade Celsius, iar timpul de pregătire este acelaşi atât în cazul pliculeţelor, cât şi al frunzelor: 3-5 minute.

Ceaiul alb

Ceaiul alb este probabil cel mai scump dintre ceaiurile-ceai, iar motivul este evident. Provine din muguri și frunze foarte tinere, care își păstrează cele mai multe dintre caracteristicile inițiale. Este, de asemenea, bogat în antioxidanți motiv pentru care folosirea lui este asociată terapiilor în afecțiuni grave și mai ales unui stil de viață sănătos.

În esență, se poate spune că studiile au legat ceaiul alb și componentele sale de o varietate de beneficii impresionante pentru sănătate, inclusiv un risc mai mic de boli de inimă și cancer. Totuși, acesta a fost mult mai puțin studiat decât ceaiurile făcute din celelalte frunze, pentru că este ceva mai puțin popular, dat fiind și costul ușor mai ridicat al acestuia.

Ceaiul alb este cel care are nevoie de cel mai scurt timp de infuzare: 30-60 de secunde în cazul pliculeţelor, respectiv 2-3 minute în cazul frunzelor. Temperatura de fierbere a apei trebuie să fie undeva între 65 – 70 de grade Celsius.

Infuzii

Dacă ceaiurile povestite mai sus sunt în tradiția populară românească mai puțin consumate pentru beneficiile lor, venim însă puternic din urmă cu infuziile pe care toți le cunoaștem măcar din copilărie, dacă acum avem alte alegeri. Însă ar fi bine să nu uităm că teiul, mușețelul, menta, sunătoarea ori gălbenelele au și ele uimitoare proprietăți curative. Iar acestea nu sunt deloc singurele, însă lista este foarte lungă. 

Teiul este mereu asociat cu răceala și cu somnul, fiind una dintre cele mai consumate infuzii de la noi. O zi aglomerată poate dispărea pur și simplu fără probleme cu o ceașcă de ceai de tei, îndulcit cu miere dacă îl vreți dulce. Dar florile de tei au o dulceață specifică, motiv pentru care poate fi consumat și neîndulcit. Atunci când îl preparați pentru a trata răceala, adăugați lămâie. 

Mușețelul este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale din România, însă nu toți știm exact cum și-a căpătat renumele. Cele mai importante proprietăți, sunt cele antioxidante, antiinflamatorii și antibacteriene. Pentru că este un bun cicatrizant, ajută și în afecțiunile gingiei, dar este și un foarte bun antialergic. În plus, poate face minuni și în stările de anxietate ori insomnie. Infuzia este recomandat să fie consumată neîndulcită, dar puteți adăuga puțină miere, după ce se mai răcește.

Cu importante calități antivirale și antibacteriene este și sunătoarea, și aceasta ideală pentru ameliorarea stărilor de agitație, anxietate, insomnie și depresie. Infuzia de flori de sunătoare contribuie și la vindecarea rănilor, plăgilor sau a tăieturilor, dar este amintită și la capitolul remedii pentru îmbunătățirea sistemului digestiv, prin compușii care acționează la detoxifierea.

Menta este folosită de secole pentru calmarea durerilor de cap, abdominale, în gât sau diferite afecțiuni gastrointestinale iar beneficiile ei acoperă o arie foarte vastă. Nu degeaba este inclusă ca ingredient în paste de dinți, șampoane, bomboane sau smoothie-uri. Motivul principal al acestor utilizări pe scară largă este faptul că mentha piperita e bogată în uleiuri volatile, principalul ingredient activ fiind mentolul. Acesta este responsabil și pentru senzația de răcorire, dar acționează și local, atunci când este aplicat pe piele.

Gălbenelele, acele flori de aur cum le mai numesc unii, sunt pe lista scurtă a celor mai folosite ingrediente naturale atât pentru uz intern, infuzii, cât și extern, sub formă de unguente pentru ameliorarea sau combaterea unor afecțiuni ale pielii, având efect cicatrizant și regenerant.

Infuzia de gălbenele, însă, curăță tractul digestiv și ajută la menținerea bunei funcționări a organelor digestive. În același timp, luptă pentru prevenirea apariției bolilor metabolice și contribuie la ameliorarea tulburărilor digestive. Calitățile sale antiinflamatoare ajută la calmarea crampelor abdominale specifice sindromului premenstrual.

Am tot vorbit aici despre infuzia din plante medicinale. Aceasta este cea mai utilizată metodă presupune prepararea acestora și presupune extragerea substanţelor active din plantele medicinale prin turnarea peste acestea a apei clocotite.

Infuzia poate dura de la câteva minute până la o jumătate de oră, iar unele plante (menta, roiniţa, florile de tei şi cele de muşeţel) pot fi preparate doar prin intermediul acestei metode.

Foto: pixabay.com

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un
 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal