fbpx

Fin și aerat: croissant!

Fin și aerat: croissant!

Straturi mărunte și ușoare ca niște fulgi din aluat foitaj, puternic impregnat cu gust de unt, care se topesc literalmente pe limbă. Aveți vreo descriere mai bună a unui croissant?

Delicate și la interior și la exterior, sunt o alegere perfectă lângă o cafea sau un suc proaspăt de portocale, la fel de bine ca și un bun înlocuitor al pâinii într-un sandvici.

Originea acestor minunate cornuri realizate din foitaj se găsește, însă, dincolo de zidurile Parisului și datează de pe vremea când turcii au asediat capitala Austriei, Viena, în 1683, spune povestea. Într-o noapte, brutarii vienezi care se aflau deja în bucătării, au auzit zgomotul făcut de inamicul ce încerca să pătrundă în oraș și au dat alarma, armata respingând astfel asaltul turcilor. Pentru a-i recompensa, suveranul le-a acordat privilegiul de a crea un produs care să amintească de acest moment din istorie. Așa s-a născut Hörnchen, „cornul mic” în germană, aluzie la semiluna care împodobește steagul otoman.

O altă legendă leagă numele croissantului de Franz George Kolschitski, proprietar de cafenea de meserie, de origine poloneză. El este cel care ar fi găsit niște saci plini cu boabe negre și lucioase, lăsate în urmă de turcii alungați de la porțile Vienei. Își dă seama că este nimic altceva decât cafea în sacii respectivi și deschide, astfel, prima cafenea din Europa Centrală. El ar fi fost primul care ar fi adăugat și un strop de lapte în cafea și tot lui ar fi putut să îi vină ideea de a o servi alături de un aluat în formă de semilună, că doar de la ei avea boabele de cafea. 

Oricare le-ar fi originea, cea care este creditată de cei mai mulți istorici că ar fi dus croissantele în Franța, este regina Maria Antoaneta, fiica Mariei Theresa și soția lui Ludovic al XVI-lea, la 1770.

Croissantele au fost făcute inițial din aluat de pâine, îmbunătățit. Dar de-a lungul anilor, rețeta s-a schimbat ajungând să dea naștere croissantului cu unt făcut din foitaj pe care îl cunoaștem astăzi. Versiunea care a ajuns până la noi ar fi fost creată de brutarii parizieni în anii 1920. 

Termenul „croissant” apare pentru prima dată într-un dicționar în 1863, fiin descris astfel: „pâine mică sau prăjitură mică în formă de semilună”. Pierre Larousse, în al său Grand Dictionnaire universelle du XIXe siècle, din 1869, vorbește despre „pâine mică a cărei formă este cea a unei semilune. Croissantele sunt făcute cu făină de calitate superioară frământată cu apă și cu ouă”.

Prima rețetă a fost publicată în 1891, dar era diferită de ceea ce știm noi astăzi. Prima rețetă pentru un croissant din foitaj a fost publicată în Franța pentru prima dată în 1905 și abia în anii 1920 această „viennoiserie” a avut succes. A apărut pentru prima dată în Gastronomia Larousse în 1938.

Ca patrie a rețetei moderne de croissant, poate că nicio altă țară nu are mai multe variante pentru tipurile pe care le oferă, decât Franța. Deși selecțiile pot varia în funcție de regiune, cele mai populare sunt:

  • cu unt (au beurre)
  • cu pastă de migdale (à la pâte d’amande)
  • umplute cu caise (farcis aux abricots)
  • umplute cu brânză (farcis au fromage)
  • Dulce de Leche 
  • umplute cu ciocolată (fourrés au chocolat)
  • umplute cu șuncă (au jambon)
  • umplute cu somon (farcis au saumon)

Ca mod de preparare al aluatului, rudele apropiate ale croissantului sunt Pain au chocolat  (foitaj cu ciocolată) și Pain aux raisins (foitaj cu stafide). Se numesc pain, deși nu sunt din altfel de aluat, doar datorită formei, de portofele cum le-am spune noi. Adică aluatul nu este rulat dintr-un triunghi tăiat, ci format dintr-un dreptunghi împachetat. Simplu, nu?

Ei bine, prepararea aluatului franțuzesc, cum îl numim noi, nu e deloc simplă. Este un proces îndelung și laborios, care pe mulți îi pune în dificultate. Noi avem o variantă rapidă și suntem mulțumiți de ea. 

Dar să nu uitați că un croissant clasic este aproape jumătate din cantitatea lui, unt. Oricât ar fi de ademenitor la gust și la privit, nu vă lăsați pradă prea des tentației!

Foto: pixabay.com

Surse documentare:

https://www.europe1.fr/societe/dou-viennent-les-viennoiseries-et-plus-particulierement-les-croissants-3990468
https://gourmandisesansfrontieres.fr/2011/12/la-petite-histoire-du-croissant/
https://fr.wikipedia.org/wiki/Croissant_(viennoiserie)

Ne împrietenim?
Abonează-te la canalul nostru de YouTube

Dă-ne un

 

pe Facebook


Înscrie-te la newsletterul săptămânal