Bucătăria grecească este una tipic mediteraneană și folosește pe scară largă legumele, uleiul de măsline, peștele, vinul (alb și roșu), cereale și carne, în mod deosebit oaie și capră. Între ingredientele de bază ale bucătăriei grecești, pe primul loc se numără măslinele, pastele (în special hilopites, un fel de paste similare cu tagliatelle), brânză, ierburi, iaurt și pâine. Ingredientele comune pentru desert includ nuci, miere, fructe și produse de patiserie filo.
Dată fiind istoria îndelungată, bucătăria grecească mai are mâncăruri originare din Grecia Antică, iar în perioada recentă a fost influențată și a influențat puternic, la rândul ei, bucătăriile din Orientul Mijlociu și Turcia. Ca urmare, nu e deloc de mirare că regăsim aici aromele mediteraneene comune: oregano, mentă, usturoi, ceapă, mărar și dafin, cărora li se alătură busuiocul, cimbrul și semințele de fenicul. Sunt multe rețete grecești pe bază de carne, mai ales în nordul țării, aromate cu ceea ce am numi condimentele dulci: scorțișoara, cuișoare și ienibahar, atât de specifice Orientului.
Grecia este renumită și pentru gustul brânzeturilor ei, de capră ori de oaie: feta și kasseri fiind cele mai renumite, poate. Iar de aici și una dintre cele mai cunoscute salate și pe la noi, cea grecească, cu roșii, castraveți, brânză maturată (la ei, feta) și ulei de măsline. Și ca să rămânem aproape de gusturile pe care le experimentăm destul de des, să nu uităm de musaca, pentru că de la greci ne vine.
Pe mesele tavernelor grecești găsești aproape tot timpul măsline, iar vinul alb, foarte rece și ușor acidulat, cu gust înțepător de pin, Retsina, vine la carafă de cum te așezi și ceri meniul.
Între cele mai cunoscute feluri de mâncare-saganaki (brânză friptă), mult apreciată de toți iubitorii brânzeturilor grecești. Tradiționalul aperitiv se pregătește în mai puțin de 10 minute, într-o tigaie, și are doar 2 ingrediente: făină și brânză.
Și tot cu brânză, de data aceasta la cuptor, cu ardei copți și roșii, avem bouyourdi. În mod tradițional, este făcut ori numai cu feta, ori o combinație de feta cu kasseri. În funcție de preferințele legate de brânză, aceasta se zdrobește, se adaugă 1-2 roșii mici (Roma), tot 1-2 ardei roșii copți, un vârf de fulgi de ardei iute, ulei de măsline și oregano.
Iubitorii de carne cu siguranță aleg fără să clipească souvlaki, cel puțin la fel de popular ca și brânza, și care nu e altceva decât ceea ce noi cunoaștem sub numele de frigărui din carne de porc. Sunt asezonate, prăjite și servite cu tzatziki. Souvlaki, în greacă, înseamnă exact carne pe băț, pentru cei care vor să își amintească ce să comande la următoarea vacanță. Tot souvlaki se cheamă, însă, și carnea de porc friptă, servită în lipie. Totuși, dacă nu e porc, ci pui fript și pus cu legume și condimente în lipie, atunci e clar gyros. Și este locul să spunem aici că grecii sunt mari maeștri la preparatul cărnurilor pe grătar cu cărbuni, așadar orice am alege, nu vom fi deloc dezamăgiți.
Tzatziki este sosul clasic grecesc și poate fi aperitiv sau îl găsești alături de alte feluri de mâncare, de cele mai multe ori împreună cu carne friptă (souvlaki sau gyros). Rețeta este foarte simplă, dar modul de preparare poate da, uneori, bătăi de cap. Tzatziki conține iaurt, ulei de măsline din belșug, castravete și usturoi, plus sare și piper. După ce este curățat de sâmburi, castravetele trebuie dat prin răzătoare și apoi bine scurs de zeamă, iar de aici și partea unde se complică prepararea sosului, care în final trebuie să fie dens și deloc apos. Este motivul pentru care la cele cumpărate din magazine veți găsi adăugată inclusiv făina!
Pe coasta Greciei și în insule, peștele este parte din meniul zilei pentru oricine caută o tavernă. La fel fructele de mare și caracatița. Și dacă am ajuns la pește, sigur știm cu toții ce este taramasalata, un alt produs savuros al bucătăriei grecești. Iar dacă nu o cunoaștem după această denumire, o știm cu siguranță ca salată de icre. Ei bine, da, de la greci ne vine și nu de când am început noi vacanțele la ei, ci de când au început ei să ne viziteze (și nu de puține ori să ne conducă) țara. Vă mai amintiți de baklava? Sigur, e o dispută aici, dar nu e locul sau rolul nostru să tranșăm situația. Doar să înghițim în sec la amintirea dulcelui ce ni se scurge de pe degete…
