fbpx

Bagheta italienilor: ciabatta

Nu are o istorie prea veche, dar e listată la produse clasice italienești. Cum se poate una ca asta? Păi destul de simplu: a cucerit repede papilele gustative ale oamenilor și și-a câștigat notorietatea. Cine? Ciabatta!

În traducere, cuvântul nu înseamnă altceva decât șlap, papuc. Dar cine s-ar gândi vreodată să traducă ciabatta altfel decât într-o mâncare?  Bruschetele pe care mulți dintre noi le iubesc de-a dreptul, din cauza texturii ciabattei le iubim mai ales, și a combinației de zeamă de roșii în miez de vară impregnată în aluatul aerat al baghetei italienilor. 

Pâinea alungită și destul de plată este făcută din făină de grâu, apă, sare, drojdie iar apariția ei este legată de numele unui brutar din Adria, în apropiere de Veneția, Arnaldo Cavallari. În 1982, ciabatta a fost răspunsul național al italienilor la popularitatea baghetelor franțuzești. 

De ce a fost nevoie de ea? Ei bine, se pare că la vremea respectivă italienii erau absolut îndrăgostiți de niște mici sandviciuri făcute cu felii de baghetă, iar preparatul francez tindea să îi scoată din afaceri pe brutarii italieni. Ca urmare, în câteva săptămâni de studiu pe aluaturile tradiționale locale a apărut ciabatta, iar micile sandviciuri se numesc panini.  

Ce o face ușor diferită este miezul alveolat și făina cu un conținut mare de gluten. Aluatul de ciabatta este mult mai umed, la fel produsul final, miezul pare ușor lipicios, poate și din acest motiv este atât de bună și prăjită. Iar făina mult mai proteică îi dă un gust mai delicat si dulce.

Rețeta a fost ulterior autorizată de către compania lui Cavallari, Molini Adriesi, să fie folosită de brutari din 11 țări, până în 1999.

Pentru a produce ciabatta lui Cavallari, rețeta originală, se pare că procesul începe în ziua de dinainte, cu fermentarea drojdiei cu făină și apă, starter care se lasă la dospit de la 16 la peste 20 de ore, în funcție de sezon. A doua zi se adaugă făină, apă, zahăr și, în final, sare pentru a forma aluatul cu hidratare ridicată. Sunt voci care spun că rețeta lui Cavallari folosea 75% apă, dar cu făină foarte bună se poate chiar mai mult. 

Există și rețete de aluat făcut cu maia.

Mulți consideră că, datorită procesului elaborat de producție, ciabatta este o pâine artizanală. Dar sub această denumire se găsește în multe supermarketuri și uneori produsul nu seamănă deloc cu ceea ce ar trebui să fie. 

Ca urmare, ar fi bine să încercați o rețetă autentică sau să cumpărați ciabatta dintr-un loc de încredere, pentru a înțelege exact cum arată, de fapt, produsul.

Rețeta noastră o găsiți aici.

Cum puteți să vă bucurați cel mai bine de gustul de ciabatta?

  • Bruschete simple: felii de pâine prăjită, frecate cu un câțel de usturoi și ulei de măsline 
  • Bruschete cu roșii: felii de pâine prăjită, frecate cu usturoi, roșii tocate și amestecate cu ulei de măsline și așezate pe feliile de pâine
  • Bruschete cu ardei copți
  • Bruschete cu usturoi și roșii coapte

Surse documentare:

https://www.world-grain.com/articles/10326-ciabatta-a-classic-italian-bread
https://www.theguardian.com/theguardian/1999/apr/30/features11.g24
https://www.fodors.com/world/europe/italy/experiences/news/italys-ciabatta-bread-was-invented-in-1982
https://en.wikipedia.org/wiki/Ciabatta