Probabil ați mai auzit formula ”de valoare deosebită pentru umanitate”, dar v-ați fi gândit, vreodată că aici ar putea fi incluse și mâncăruri?
Ei bine, lucrurile stau cam așa: UNESCO a decis în 2003 să întocmească o listă a Patrimoniului Cultural Imaterial al lumii. Oficial aceasta a luat naștere în anul 2008 și cuprinde valorile culturale imateriale ale umanităţii, adică tradiţii, obiceiuri, ritualuri, muzică, dansuri populare, meşteşuguri tradiţionale, arte ale spectacolului, practici referitoare la natură şi univers. Și mâncăruri!
Merită degustate dacă ajungeți în excursie în locurile respective.
Cușcușul (Africa de Nord) este un aliment de bază al numeroaselor diete nord-africane, preparat din grâu durum, asemănător grișului. Grâul este fiert la abur apoi uscat, iar cușcușul ajunge să aibă o textură ușoară, pufoasă, care absoarbe extrem de bine aromele altor ingrediente. Este cel mai popular în Maghreb (Tunisia, Maroc, Algeria și Libia), iar termenul se poate referi atât la ingredient, cât și la o varietate de feluri de mâncare. Cunoștințele, modul de preparare și practicile legate de producția și consumul de cușcuș au fost înscrise pe lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial în 2020.
Prepararea cafelei turcești este considerată una dintre cele mai vechi tehnici din lume. Boabele de cafea Arabica, prăjite foarte fin sunt măcinate și apoi adăugate în apă rece într-un cezve sau ibrik, preparate la foc mic până când lichidul ajunge la punctul de fierbere. Când este preparată după metoda tradițională, cafeaua turcească este neagră, densă, cu caimac și aromă puternică. I se pot adăuga însă și scorțișoară, cardamom sau mastic și se servește fierbinte, alături de un pahar cu apă și un desert dulce. Pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO este din 2013, datorită preparării și tradiției sale unice, precum și a semnificația pe care o are pentru viața socială și culturală a țării.
Despre dolma am mai vorbit când am povestit despre sarmale. Azerbaidjanul a reușit să le înscrie pe Lista UNESCO în 2017, iar tradiția se referă la prepararea mesei tradiționale de unde nu lipsesc. În mod specific, aici sunt realizate cu foi de viță și sunt foarte, foarte mici și rotunde. În rest, rețeta o cunoaștem și noi carne măcinată, ceapă, orez, ierburi și un strop de condimente.
Mai multe feluri de lipie sunt înscrise în patrimoniul imaterial UNESCO.
Il-Ftira sau Ftira tar-randan este o pâine malteză făcută cu făină, apă, sare, drojdie și ulei de măsline. Pâinea este adesea stropită cu miere deasupra, apoi servită caldă încă.
Este deosebit de popular în timpul lunii Ramadan și a fost inclusă pe lista UNESCO în 2017. Lavash este o pâine plată tradițională armeană, dar preparată în toată Asia de Vest și Caucaz. Aluatul dospit constă din făină de grâu, sare și apă. Chiar și în ziua de azi, lavașul este rupt doar cu mâna. În 2014, produsul în sine a fost înscris în Lista UNESCO de către Armenia, iar doi ani mai târziu, a fost înscris și procedeul de fabricare și împărțire a lipiei în comunitățile din Azerbaidjan, Iran, Kazahstan, Kârgâzstan și Turcia.
Kimchi este numele dat de coreeni legumelor conservate cu condimente și fructe de mare fermentate, o parte esențială a meselor locale. Sezonul Kimjang este toamna târziu, când comunitățile produc și împart cantități mari de kimchi pentru întreaga comunitate. Obiceiul subliniază importanța împărtășirii și este o reamintire a nevoii de a trăi în armonie cu natura. Practica a fost înscrisă în lista patrimoniului imaterial UNESCO în 2013.
Keșkek este o mâncare ceremonială turcească, făcută cu carne de miel sau pui cu grâu sau orz fiert și sos ușor iute. Carnea se așază totdeauna deasupra. În mod tradițional, keșkek este servit la nunți și sărbători religioase în Anatolia. În 2011 a devenit parte a Patrimoniului Cultural Imaterial al Turciei în UNESCO.
Kumis (Mongolia) este un produs lactat fermentat originar din Mongolia antică, dar de-a lungul timpului s-a răspândit în toată Asia Centrală. Băutura este similară cu chefirul, rudă cu Ayran-ul turcesc, dar este produsă în mod tradițional din lapte crud de iapă. Datorită cantității de zahăr din laptele de iapă, kumisul are un nivel de alcool mai mare decât chefirul atunci când este fermentat. Dacă este distilat în alcool, devine araka sau arkhi. În Kârgâzstan și Mongolia, se servește în mod tradițional răcit în căni mici, cunoscute sub numele de piyala.
Nsima reprezintă deopotrivă tradiția culinară din Malawi, dar și una dintre componentele acestei tradiții, un fel de terci gros preparat cu făină de porumb. Seamană destul de bine cu mămăliga, dar este un alt soi de porumb, mult mai deschis la culoare. Nsima este preparată printr-un proces elaborat care necesită cunoștințe specifice, iar consumul acestuia este o tradiție în familii. Atât procedeul de obținere a produsului, cât și tradiția în sine a mesei, sunt înscrise în patrimoniul UNESCO din 2017.
Pe listă se regăsește încă o mâncare cunoscută bine și de noi – palov. Este un pilaf specific tadjicilor și uzbekilor, ajuns pe lista patrimoniului imaterial în 2016. Preparat cu orez, carne, mirodenii și legume, pilaful tradițional este o masă obișnuită, dar și o tradiție de sărbători.
Sursă documentare:
https://www.unesco.org/archives/multimedia/subject/13/Intangible+heritage
Foto: pixabay.com
