Acum ni se pare teribil de banală, o găsim sub diferite forme și chiar culori în supermarket, dar pe vremuri, atunci când pentru sare se săpa literalmente, sarea era scumpă.
Soldații Legiunilor romane primeau de la stat o raţie de sare (lat. Sal este și originea termenului de salarium– salariu), aceasta fiind dificil de procurat şi indispensabilă conservării alimentelor. Iar soldații Romei parcurgeau întinderi mari și campaniile lor erau îndelungate.
Dar oamenii au devenit preocupați de extragerea sau obținerea sării din neolitic (cca. 7.000 – 5.000 de ani a.Chr.), odată cu domesticirea unor specii de erbivore. În perioada următoare, când începe să fie preparată și brânza, de exemplu, crește și importanța sării. Cercetări arheologice în apropierea pârâurilor cu apă sărată din România, în zona Carpaților Orientali, au scos la iveală și diverse rămășițe din lemn ori piatră, din această perioadă, neo-eneolitică. Deja în epoca bronzului, oamenii încep să fie preocupați de procurarea sării nu numai pentru a suplimenta alimentația animalelor și conservarea alimentelor (brânză, carne), dar și pentru tăbăcirea pieilor și anumite tratamente medicale. În epoca fierului, în Europa existau deja anumite formațiuni statale iar din această perioadă, mult mai bine documentată, exploatarea sării capătă importanță tot mai mare. Dar să nu uităm că în vremuri de demult, sarea era tare greu de procurat, motiv pentru care putem să o numim prețioasă. Cine știe, poate de aici și superstiția că dacă verși sare, ai ceartă-n casă…
În România, tradiția exploatării sării vine tot din vremea romană, când era extrasă manual din saline. Ulterior, a început să fie extrasă și prin dizolvare, iar Societatea Națională de Exploatare a Sării a extras și extrage sarea de la Ocna Dej, Tg. Ocna, Ocnele Mari, Slănic Moldova, Slănic Prahova, Praid, Cacica, Ocna Șugatag și Ocna Mureș.
La fel ca sarea noastră de munte, este și celebra sare roz de Himalaya, dar care pare că se extrage din mina Khewra, din Pakistan, situată între Islamabad și Lahore.
Specialiștii spun că cele mai mari rezerve continentale de sare sunt în emisfera nordică, pe teritoriul unor state ca SUA, Rusia, China, Ucraina, Franța sau Spania, în timp ce emisfera sudică este săracă în sare. Un sfert din producția mondială de sare, care se ridică la 200 de milioane de tone pe an, se extrage prin evaporarea apei mării. Două dintre cele mai renumite astfel de săruri de mare sunt Maldon (Anglia) și Guérande (Franța).
Organizațiile din domeniul sănătății sunt de mult timp în alertă cu privire la pericolele pe care le-ar putea reprezenta sarea pentru organism. Există afirmații conform cărora excesul de sare cauzează hipertensiune arterială și boli de inimă. Cu toate acestea, unele dovezi arată că un consum redus de sare poate fi dăunător și ar putea conduce la tensiune arterială scăzută, deshidratare, niveluri scăzute de sodiu și niveluri crescute de grăsimi din sânge.
Care este necesarul sau recomandarea autorităților privind consumul de sare, vă mai spuneam aici. Pe scurt, lucrurile stau așa: avem voie să mâncăm mai puțin de 5 g pe zi de sare, adică aproximativ o linguriță, din toate sursele alimentare!
Dacă promitem că nu o mâncăm, sarea are mai multe întrebuințări în medicina tradițională, chiar și la noi. Un săculeț cu sare caldă ținut pe piept este o metodă eficientă în tratarea răcelii, pentru că ne ușurează respirația și mai domolește tusea. La fel și gargara cu apă cu sare promite să amelioreze durerile în gât. Inhalațiile de apă cu sare sunt folosite tot pentru a elibera căile respiratorii. În magazinele naturiste și probabil nu doar acolo, sunt de găsit picături pe bază de substanțe saline pentru desfundarea nasului. Și dacă ne gândim la beneficiile salinoterapiei, ar trebui să fie ceva adevăr în aceste tratamente. Despre salinoterapie se spune că este o metodă eficientă de tratament pentru o serie de afecțiuni din zona anumitor boli respiratorii.
Sarea caldă este o promisiune de ameliorare și a durerilor reumatice. De altfel, băile cu sare sunt folosite de sute de ani în tratarea diverselor dureri de natură inflamatorie. Dar ceea ce numim noi sare de baie este, de fapt, un nume generic pentru mai multe tipuri de sare care se folosesc în apa caldă de baie: sare de mare de la Marea Moartă, sare din Himalaya, sare Epsom. Să nu uităm, însă, de lacurile sărate și acestea nu sunt puține, în România: în Mureș, Sibiu, Vâlcea, Prahova, Harghita, Cluj, Constanța.
Dacă rămânem în zona practică, cu sare grunjoasă putem curăța și argintăria. Iar bijuteriile chiar se recomandă să fie astfel curățate, pentru că, migrând ușor în zona mistică, am aflat că sarea elimină energiile negative.
Lăsând la o parte statisticile, istoria și poveștile, sarea este extrem de prezentă nu doar în mâncarea noastră, fără de care multe produse nu ar fi putut măcar exista (mai ales conservele și afumăturile sau carnea crud-uscată), ci are și un important rol cultural.
Ne întâmpinăm oaspeții cu pâine și sare, nu-i așa?
Foto: pixabay.com
Surse documentare:
http://pangeea.uab.ro/upload/106_04%20Araboaiei%20M%20-%20METODE%20DE%20EXPLOATARE.pdf
https://historia.ro/sectiune/general/legiunea-polybiana-sau-cum-arata-armata-romana-575255.html
https://time.com/4834865/himalayan-pink-salt-benefits/
https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/minciuna-sarii-roz-de-himalaya-de-unde-provine-de-fapt-si-ce-efecte-are-asupra-organismului-1057209
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_gem%C4%83
http://www.cimec.ro/Arheologie/sarea/07-ValeriuCavruc.pdf
https://www.healthline.com/nutrition/salt-good-or-bad
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27840524/
https://geoecomar.ro/beta/wp-content/uploads/2022/01/10_SEGHEDI_c3_2021.pdf
