Cu siguranţă le-aţi întâlnit în drumeţiile montane, fructe de padure mici, albastre, despre care se presupune că au fost folosite în scopuri medicinale încă din Evul Mediu, în timp ce sucul lor era folosit în mod tradițional pentru vopsirea lenjeriei și a hârtiei.
Afinul crește în regiunile alpine până la altitudinea de 2000–2500 m, mai ales pe versanții umbriți și umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stâncării și pe soluri nisipoase. Iar dacă le găsiţi, de cules sau la vânzare pe poteci, cumpăraţi-le! Un cornet cu afine, de doar 100 de grame, are multe beneficii:
- Calorii: 48
- Fibre: 2,8 grame
- Vitamina C: 49% din doza zilnică recomandată (DZR)
- Mangan: 143% DZR
Studiile științifice au sugerat că afinele sunt eficiente în reducerea inflamației, iar un stiu aparte a constatat că o dietă bogată în afine, cereale integrale și pește a redus glicemia.
Legenda spune că piloții RAF (Royal Air Force) mâncau dulceață de afine în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a-și îmbunătăţii vederea pe timp de noapte în timpul misiunilor, deși nu există dovezi medicale că afinele ar oferi un astfel de efect. Dar de undeva tot o fi pornit povestea asta!
Cu un conținut important de antioxidanți, afinele sunt totuşi fructe ce nu ar trebui să lipsească din alimentația zilnică, indiferent că sunt consumate proaspete, congelate sau sub formă de ceai. Se recomandă în diabet, gută, enterocolită, parazitoze intestinale, infecții urinare, uremie, ca antiseptic minor și diuretic precum și în reumatism, afecțiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulcerații cronice sângerânde. Frunzele intră în compoziția ceaiului dietetic.
Fructele se consumă proaspete sau se transformă în dulcețuri, siropuri, sucuri sau decoct.
În Franța și Italia sunt folosite ca bază pentru lichioruri și pentru sorbeturi și alte deserturi. În Bretania sunt adesea folosite ca aromă pentru clătite, iar în Vosges și Massif Central tarta cu afine este un desert tradițional.
În țările nordice, afinele se mănâncă proaspete sau transformate în gemuri, iar plăcinta cu afine este renumită. Aici mai există şi blåbärssoppa, o supă de afine servită caldă sau rece. În Islanda se consumă în mod popular cu skyr (un fel de iaurt). În Polonia sunt cel puţin la fel de populare, fie consumate proaspete (cu zahăr), fie ca umplutură pentru chifle dulci (cunoscute sub numele de jagodzianka, populare în timpul verii), fie folosite pentru dulceaţă.
În România sunt folosite ca bază pentru celebra afinată, dar nelipsite şi de lângă papanaşi.
Noi le-am testat şi în:
- Sufleu cu iaurt
- Brioşe
- Pentru aromă şi culoare în limonade
- Sau alături de aceste minunate clătite cu fructe
Şi să mai ştiţi că în Cartea Regala de Bucate publicată de Principesa Margareta, New York Cheesecake este menţionată ca preferata Majestăţii sale Regele Mihai, iar siropul este cu afine! O minunăţie, vă spunem noi, pentru că am încercat reţeta şi se apropie de perfecţiune.
Surse documentare:
https://en.wikipedia.org/wiki/Vaccinium_myrtillus
https://en.wikipedia.org/wiki/Bilberry
https://www.healthline.com/nutrition/8-healthy-berries#TOC_TITLE_HDR_6
https://www.healthline.com/nutrition/bilberry-benefits#TOC_TITLE_HDR_3
https://www.webmd.com/diet/health-benefits-blueberries
Foto: pixabay.com
