Merele au o mulțime de calități extraordinare și ar fi bine ca lumea să fie familiarizată cu ele. Cert este că merele sunt iubite la nivel mondial și asta o demonstrează numeroasele rețete de tarte, plăcinte, garnituri și sosuri care există.
Poate unii sunteți mai familiarizați cu varianta în engleză, an apple a day, keeps (or chase) the doctor away, dar oricum ar fi, aproape sigur că am auzit până acum cât este de important să mâncăm măcar un măr pe zi. Venim cu o completare mică: cu tot cu coajă! Și dacă adăugăm asta, ar trebui să spunem încă ceva: să fie cât mai natural mărul respectiv, altfel mai bine renunțăm.
Oricum, rămâne întrebarea: chiar ar putea un amărât de măr să țină toți doctorii la distanță, cum face miraculosul usturoi cu vampirii?
Englezii erau siguri de acest lucru încă dinainte de secolul al 19-lea, pentru că zicala apare în 1866, în revista Notes and Queries, sub o formă ușor modificată, probabil cu tente scoțiene, pe tema cărora se glumește mereu că ar fi zgârciți. Proverbul nostru zice că ”mâncând un măr pe zi, îl lăsați pe doctor fără pâinea lui”. Deși se insistă foarte tare pe ideea cu mărul, trebuie spus că la vremea respectivă era o denumire generică pentru cam orice fruct rotund care creștea în copac. Totuși, rămâne un fapt de necontestat: credeau cu tărie că fructele consumate zilnic îi ajută să aibă o sănătate bună.
Revenind însă la merele noastre, cercetările din ultimele decenii au arătat că sunt într-adevăr o gustare foarte sănătoasă. Sărace în calorii și sodiu și fără grăsimi și colesterol, merele sunt surse bune de vitamina A, care întărește vederea și ajută la dezvoltarea oaselor, și vitamina C, care susține sistemul imunitar.
Studiile au arătat, de asemenea, că merele pot ajuta la reducerea hipertensiunii arteriale și a bolilor de inimă, precum și la scăderea riscului de cancer. Quercetina, un pigment roșcat considerat un antioxidant și care se găsește în mere, ar putea proteja împotriva bolii Alzheimer și poate oferi ameliorarea alergiilor.
De asemenea, ar avea și beneficii în susținerea unei danturi bune, prin eliminarea bacteriilor.
Pomeneam la început că ar fi recomandat să mâncați mărul cu tot cu coajă, asta pentru că studii recente au arătat că aceasta conține cantități semnificative de antioxidanți.
Nu știm fără îndoială dacă toată lumea este familiarizată cu aceste calități extraordinare ale merelor, dar ce știm sigur este că sunt iubite la nivel mondial și asta o demonstrează numeroasele rețete de tarte, plăcinte, garnituri și sosuri care există.
Și iată doar câteva exemple:
- American Pie, placinta națională a SUA. Atât de tare s-a identificat cu locuitorii zonei, încât de-a lungul timpului a naștere expresiei „American as apple pie” pentru a defini apartenența autentică la SUA. La început, merele erau gătite la cuptor și apoi puse pe un strat de aluat asemănător cu cel de tartă. În timp, americanii au început să suprapună și un alt strat de aluat pentru a închide plăcinte, creând-o pe cea pe care o știm cu toții astăzi, servită în general la felie, caldă, cu înghețată de vanilie sau frișcă alături.
- Ștrudel de mere, acel rulou de aluat subțire umplut cu mere, stafide și scorțișoară, se numără printre produsele tradiționale din Trentino/Alto Adige/Südtirol, una din cele 5 regiuni cu statut autonom din Italia, cunoscută la noi sub numele de Tirolul de Sud. Ideal pentru o gustare sau ca desert după masă, se asorteaza bine cu crema de patiserie, chantilly, înghețata sau chiar cu un pahar de vin fiert. O poveste populară străveche spune că ștrudelul trebuie să aibă crusta atât de subțire încât să puteți citi o scrisoare de dragoste prin ea.
- Tarte tatin, celebra tartă franțuzească întoarsă, a cărei poveste spune că s-a născut din greșeală.
- Tartă cu mere, specifică Normandiei, alcătuită dintr-un strat de aluat brisé umplut cu o compoziție moale de mere caramelizate, aromate cu scorțișoară, migdale sau Calvados. În funcție de preferințe, se poate folosi pentru garnisire crema de patiserie sau frișca.
- Crumble de mere, cum am făcut și noi aici. Deși trebuie să spunem că poate fi preparat cu orice tip de fructe, cel clasic, moștenire britanică, cu mere, este de neegalat. Pentru englezi este atât de important încât a fost inclus pe lista Sunday Roast, pranzul tipic de duminică. Merele sunt gătite într-o tigaie cu unt, zahăr, scorțișoară și alte condimente dulci (de obicei nucșoară și ghimbir), se pun într-o formă de plăcintă și se acoperă cu un strat de aluat făcut cu făină, zahăr și unt, care se sfărâmă cu vârful degetelor pentru a obține o formă crocantă. Odată copt în cuptor, se servește cu cremă de patiserie, versiunea britanică. Legenda spune că desertul s-a născut în urma raționalizării resurselor alimentare în timpul Primului Război Mondial, când în lipsa făinii și a untului, britanicii au înlocuit aluatul plăcintei clasice cu firimituri de aluat.
- Foitajul vienez cu mere apare alături de tortul Sacher și biscuiții sablé în aproape toate meniurile cafenelelor care se respectă, în capitala Austriei. Este exact așa cum îi spune numele, un aluat foitaj, cu umplutură de mere cu miere, stafide, nuca si scortisoara, la care se adaugă câteodată puțină cremă de patiserie. Toppingul ideal? Frișcă, înghețată sau zabaglione.
- Torta di mele, varianta italienească a plăcintei cu mere, este unul dintre cele mai populare deserturi de casă ale Peninsulei, un preparat simplu, comun tuturor regiunilor, de la nord la sud. Fără crustă, fără brisé, un pandișpan sau chec cu mere i-am putea spune.
Surse documentare:
https://www.sciencefocus.com/science/does-an-apple-a-day-keep-the-doctor-away/
https://www.healthline.com/nutrition/10-health-benefits-of-apples#TOC_TITLE_HDR_2
Foto: unsplash.com
