Nimic nu se aseamănă cu gustul merelor direct din grădină ori din livadă sau al legumelor ce încă mai au aroma pământului din care tocmai au fost scoase. Din fericire, octombrie are încă o varietate de fructe și legume de savurat, iar o plimbare printre tarabele din piață alintă toate simțurile!
Poate voi v-ați săturat deja de mere, dar noi, cu siguranță NU! Ar fi și păcat, pentru că sunt între ultimele fructe din recolta de anul acesta, iar merele acelea mici, roșu-verzui, sunt exact ca în copilărie, gustul sfârșitului de toamnă.
Prin unele locuri chiar li se spune mere de plăcintă, pentru că sunt atât de astringente încât ți se face gura pungă când muști din ele, dar cu zahăr și scorțișoară sunt numai bune în ștrudel sau plăcintă. Despre cele mai îndrăgite deserturi cu mere v-am povestit aici.
Merișoarele nu sunt rudă cu merele de mai sus, ci cu afinele. De fapt, se numesc afine roșii, iar sezonul lor nu s-a terminat. Aroma lor este o combinație de dulce și acrișor, perfectă pentru un sos de merișoare, bun de combinat chiar și cu carnea de pasăre sau cu un șnițel vienez ori cu o brânză brie, pane. Sau în biscuiți cu merișoare sau într-o combinație și cu ovăz! Oricum, sunt super-alimente, așadar nu le ocoliți. Iar dulceața de merișoare merită încercată, mai ales dacă o găsiți de cumpărat la târgurile artizanilor.
Începutul de octombrie este și momentul recoltării strugurilor pentru mulți vinificatori, așa că în mod natural îi găsim și pe tarabele din piață ori supermarket. Dar bine ar fi de această dată să încercați soiurile locali, chiar dacă au sâmburi și deja v-ați obișnuit cu cei grecești ori spanioli, fără. Aceia sunt speciali pentru stafide și sunt, în mod natural, mai dulci. Ai noștri poate nu sunt chiar atât de dulci, dar cu siguranță merită! Sunt perfecți și pe un platou de brânzeturi, cu nuci lângă. Iar dacă vă place mustul, acum e numai bun.
Murele se recoltează din septembrie până la jumătatea lui octombrie, iar dacă vremea nu se strică, le găsim până dă înghețul, în mod natural, la marginea drumurilor prin locurile deluroase. Cu cât stau mai mult pe tufă, cu atât sunt mai dulci! Dar oricum sunt bogate în vitamina C. Nu numai că sunt ideale într-un cobbler cu mere, sau într-o prăjitură, dar sunt ideale ca sos pentru carne de vită, porc și pui, atunci când sunt combinate cu vin și gătite până se îngroașă.
În funcție de soi, nucile se coc de la sfârșitul lui august și până la sfârșitul lui octombrie. Cum cad, cum sunt coapte. Mai trebuie doar să scăpăm de învelișul lor verde care ne lasă petele acelea de iod pe degete. Dar cu siguranță le putem cumpăra gata curățate, nu este un sport pentru toată lumea bătutul nucilor și curățatul lor. Ce-i drept, mirosul lor atunci încă umede de zeamă este excepțional, dar efortul este un pic prea mare pentru cei mai mulți. Mai ales că vrem să avem nuci pentru cozonacii și prăjiturile de iarnă, așadar ne trebuie destul de multe. Așa, aproape crude, merită un iaurt grecesc bun și o linguriță de miere pentru cel mai simplu și gustos desert!
Gutuile nu-s preferatele multora, dar sunt câteva rețete în care ar merita să le încercați: curcan la cuptor, umplut cu gutui sau cu sos de gutui ori pulpe de miel cu gutui, într-o rețetă aromată cu tentă marocană. Plus că simplu fapt de a le vedea înșirate pe un raft ne poate schimba dispoziția de la una plouată, la una absolut zâmbitoare!
Am lăsat la final dovleacul plăcintar, a cărui culoare portocalie strigă toamnă prin toți porii. Odată copt în cuptor sau făcut piure în robotul de bucătărie, dovleacul poate deveni parte atât din mâncăruri dulci, cât și din cele sărate. Și pentru că ne era teribil de dor de el, avem și cele mai multe propuneri de rețete:
- Supă-cremă
- Salată cu dovleac copt și iaurt
- Orez cu dovleac
- În tocană de pui
- Ștrudel
- și, bineînțeles, plăcintă!
Foto: pixabay.com
